REGULI GENERALE DE ORDINE INTERIOARĂ
2.1. Măsuri
generale de prevenire a incendiilor la exploatarea
construcţiilor, instalaţiilor şi
amenajărilor
2.1.1. Măsurile generale de
prevenire a incendiilor la exploatarea construcţiilor, instalaţiilor
şi amenajărilor privesc:
a. controlul/supravegherea
din punct de vedere al prevenirii incendiilor a activităţilor, pe
timpul desfăşurării şi după încheierea acestora;
b. stabilirea
măsurilor tehnico-organizatorice în vederea reducerii riscului de incendiu
ori a consecinţelor incendiilor;
c. menţinerea
condiţiilor realizate pentru evacuarea utilizatorilor în
siguranţă şi pentru securitatea echipelor de intervenţie în
cazul izbucnirii unui incendiu;
d. întreţinerea
în stare operativă a mijloacelor tehnice de apărare împotriva
incendiilor.
2.1.2. (1) Exploatarea sistemelor,
instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, maşinilor
şi utilajelor de orice categorie se face conform reglementărilor
tehnice specifice.
(2) Exploatarea mijloacelor tehnice prevăzute la alin. (1) cu defecţiuni,
improvizaţii sau fără protecţia corespunzătoare
faţă de materialele sau substanţele combustibile din
spaţiul în care sunt utilizate este interzisă.
(3) La utilizarea mijloacelor tehnice prevăzute la alin. (1) este obligatorie respectarea
instrucţiunilor de funcţionare, verificare şi întreţinere,
precum şi a măsurilor specifice de apărare împotriva
incendiilor, emise şi aprobate potrivit legii.
2.1.3. Pe
timpul exploatării instalaţiilor aferente construcţiilor şi
instalaţiilor tehnologice (de gaze,
electrice, de apă, de încălzire, de ventilare, de climatizare şi
altele asemenea) se interzic:
a. neasigurarea
supravegherii conform instrucţiunilor de funcţionare;
b. funcţionarea
fără sistemele, aparatele şi echipamentele necesare conform
instrucţiunilor de funcţionare pentru controlul şi
menţinerea parametrilor privind siguranţa în funcţionare sau
înlocuirea acestora cu altele supradimensionate;
c. întreţinerea
necorespunzătoare a elementelor prevăzute pentru izolare termică
sau electrică ori pentru separare;
d. depăşirea
termenelor stabilite pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere
şi reparaţii sau executarea necorespunzătoare a acestora;
e. executarea
lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau a unor
modificări de către personal neautorizat.
2.1.4.(1)
Menţinerea în bună stare a instalaţiilor şi sistemelor
de captare şi scurgere la pământ a descărcărilor electrice
atmosferice este obligatorie la construcţii şi instalaţii,
utilaje şi echipamente tehnologice, conform reglementărilor tehnice
specifice.
(2)
Utilizarea sistemelor de captare şi scurgere la pământ a
electricităţii statice conform instrucţiunilor specifice şi
reglementărilor tehnice este obligatorie.
2.1.5.
(1) în spaţiile cu risc mare de incendiu sau de explozie
se interzice accesul salariaţilor şi al altor persoane fără
echipament de protecţie adecvat condiţiilor de lucru.
(2)
Folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor şi sculelor neprotejate
corespunzător sau care pot produce scântei prin funcţionare, lovire
sau frecare în spaţii sau în locuri cu risc de explozie este interzisă.
2.1.6. (1) Produsele, materialele şi
substanţele combustibile se amplasează la distanţă de
siguranţă faţă de sursele de căldură ori se
protejează astfel încât să nu fie posibilă aprinderea lor.
(2) Se
interzice folosirea sobelor şi a altor mijloace de încălzire defecte,
cu improvizaţii, supraalimentate cu combustibili sau nesupravegheate,
precum şi aprinderea focului utilizându-se lichide inflamabile,
(3) Verificarea,
repararea, izolarea termică şi curăţarea periodică a
coşurilor de evacuare a fumului sunt obligatorii.
2.1.7.(1)
Pe timpul transportului, depozitării şi manipulării
produselor sau substanţelor combustibile se ţine seama de
proprietăţile fizico-chimice ale acestora, astfel încât la contactul
dintre ele să nu se producă ori să nu se propage incendiul.
(2) Produsele
şi substanţele combustibile se transportă, se manipulează
şi se depozitează în ambalaje adecvate, realizate şi
inscripţionate corespunzător, în vederea identificării
riscurilor de incendiu şi stabilirii procedeelor şi substanţelor
de stingere ori de neutralizare adecvate.
(3) Dispunerea
materialelor periculoase în depozit se face potrivit planului de depozitare.
(4) La
elaborarea planurilor de intervenţie se ţine seama de
compatibilitatea produselor sau substanţelor combustibile cu
substanţele de stingere.
2.1.8.
(1) Deşeurile şi reziduurile, scurgerile şi
depunerile de praf sau de pulberi combustibile se îndepărtează ritmic
prin metode şi mijloace adecvate, obligatoriu la terminarea fiecărui
schimb de lucru, şi se depun în locuri special destinate depozitării
sau distrugerii lor.
(2) Deşeurile
şi reziduurile de lichide combustibile sau cele din materiale solide, cum
sunt cârpe, câlţi, bumbac, rumeguş, care conţin astfel de
produse, se colectează în cutii sau în vase metalice ori cu
căptuşeală metalică interioară, prevăzute cu
capac, amplasate în locuri fără risc de incendiu şi marcate.
(3) Deşeurile,
reziduurile şi ambalajele combustibile, care se reutilizează, se
depozitează, cu asigurarea distanţelor de siguranţă
faţă de clădiri, instalaţii, culturi agricole,
suprafeţe împădurite şi alte materiale combustibile, în
funcţie de natura şi de proprietăţile fizico-chimice ale
acestora.
(4) Deşeurile,
reziduurile şi ambalajele combustibile, care nu se reutilizează, se
distrug conform reglementărilor specifice.
2.1.9. (1) Materialele
şi substanţele care prezintă pericol de autoaprindere se
păstrează în condiţii adecvate naturii lor, bine ventilate
şi luându-se măsuri de control şi preîntâmpinare a fenomenului
de autoîncălzire.
(2) Prevenirea
apariţiei fenomenului de autoaprindere se urmăreşte şi la
depozitarea furajelor şi plantelor tehnice, conform reglementărilor
specifice.
(3) Amplasarea
depozitelor de combustibili, furaje şi plante tehnice se face la
distanţe de siguranţă, astfel încât eventualele incendii produse
la acestea să nu pericliteze vecinătăţile.
2.1.10. Toate
instalaţiile/conductele prin care circulă substanţe lichide sau
gaze se marchează prin culori specifice de identificare a naturii
substanţei, respectiv pericolului acesteia, prevăzute de normele
tehnice specifice.
2.1.11.
(1) Tratarea sau protejarea materialelor şi elementelor
de construcţii combustibile şi/sau a structurilor din alcătuirea
construcţiilor sau a instalaţiilor cu substanţe de termoprotecţie
ori ignifuge se efectuează potrivit reglementărilor tehnice
specifice.
(2) Lucrările
de termoprotecţie se execută numai de către personal atestat,
conform normelor tehnice specifice.
(3) Calitatea
lucrărilor de ignifugare executate se certifică prin rapoarte de
încercare emise de laboratoare autorizate conform legii.
2.1.12. Elementele
de limitare a propagării focului, de izolare termică şi de
etanşare la fum şi la gaze fierbinţi din alcătuirea
construcţiilor şi a instalaţiilor se menţin permanent în bună
stare, pentru a-şi îndeplini rolul stabilit.
2.1.13. (1) în
construcţiile civile/publice şi de producţie,
cantităţile de materiale şi de substanţe combustibile
utilizate nu trebuie să conducă la depăşirea
densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementări tehnice
sau prin documentaţiile tehnice de proiectare şi execuţie.
(2) În sălile aglomerate şi de sport, pe stadioane
sau pe alte arene sportive ori în incinte amenajate pentru activităţi
cu public este interzis accesul publicului cu produse şi substanţe
inflamabile sau cu alte mijloace care pot produce incendii sau explozii.
(3) Depozitarea şi utilizarea în spaţii publice a
mijloacelor, produselor şi substanţelor prevăzute la alin. (2) este permisă numai în
locurile amenajate în acest scop şi cu respectarea măsurilor de
apărare împotriva incendiilor.
2.1.14.
(1) La clădiri administrative/birouri, activitatea se
organizează astfel încât să nu se creeze aglomerări ale
publicului, care să îngreuneze sau chiar să blocheze evacuarea în caz
de incendiu.
(2) Pe
timpul exploatării încăperilor, compartimentelor şi
spaţiilor aferente clădirilor administrative trebuie luate
măsuri de reducere la minim posibil a riscului de incendiu prin limitarea
la strictul necesar a cantităţilor de materiale combustibile şi
a eventualelor surse cu potenţial de aprindere a acestora.
2.1.15.
(1) în sălile aglomerate ori amenajările temporare
în care se desfăşoară activităţi cu public nu se
admite accesul unui număr de persoane mai mare decât capacitatea
stabilită prin proiect.
(2) Amplasarea
mobilierului în sălile aglomerate se realizează astfel încât să
se asigure culoare de trecere cu lăţimi care să permită
deplasarea publicului către ieşirile din sală.
(3) În
incintele prevăzute la alin, (1), scaunele
sau băncile se fixează de pardoseală astfel încât să nu fie
răsturnate în caz de panică şi să asigure evacuarea
rapidă şi fără accidente a publicului.
(4) La
finalizarea activităţii în sala aglomerată sau amenajarea
temporară se execută un control de verificare pentru depistarea
şi înlăturarea eventualelor nereguli în domeniul prevenirii
incendiilor pe timpul exploatării.
(5) Se
recomandă asigurarea unui sistem de alarmare în caz de incendiu, cu mesaj
preînregistrat.
2.2. Măsuri generale de prevenire a incendiilor la
executarea lucrărilor cu foc deschis
2.2.1.
(1) Utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de
incendiu şi pe timp de vânt este interzisă; locurile cu pericol de
incendiu, în care se aplică această interdicţie, se stabilesc
şi se marchează de persoanele în drept.
(2) Prepararea
hranei prin utilizarea focului deschis în incintele unităţilor, în
zonele de agrement şi în gospodăriile populaţiei se face numai
în locuri special amenajate, în condiţii şi la distanţe care
să nu permită propagarea focului la construcţii, depozite,
culturi agricole, păduri, plantaţii sau la alte
vecinătăţi.
(3) Arderea
resturilor vegetale, gunoaielor, deşeurilor şi a altor materiale
combustibile se face în locuri special amenajate ori pe terenuri
pregătite, cu luarea măsurilor ce se impun pentru împiedicarea
propagării focului la vecinătăţi, asigurându-se
supravegherea permanentă a arderii, precum şi stingerea jarului
după terminarea activităţii.
(4) Arderea
miriştilor se face numai după luarea măsurilor ce se impun
pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi,
asigurându-se supravegherea permanentă a arderii.
(5) Utilizarea
focului deschis nu se admite la distanţe mai mici de
(6) Luarea
măsurilor pentru prevenirea jocului copiilor cu focul în condiţii
şi în locuri în care se pot produce incendii constituie o obligaţie a
persoanelor care răspund, potrivit legii, de creşterea, educarea
şi îngrijirea copiilor.
2.2.2.
(1) Reglementarea de către administratorul operatorului
economic/conducătorul instituţiei sau, după caz, de consiliul
local a modului de executare a lucrărilor cu foc deschis presupune:
a. stabilirea
locurilor unde, periodic sau permanent, se pot efectua lucrări cu foc
deschis, cum sunt topirea bitumului,
arderea deşeurilor combustibile, curăţările prin ardere,
precum şi a persoanelor care le supraveghează;
b. stabilirea
şi marcarea locurilor cu pericol de incendiu în care este interzisă
utilizarea focului deschis;
c. nominalizarea
persoanelor care au dreptul să emită permis de lucru cu foc;
d. descrierea
procedurii de emitere, semnare, aducere la cunoştinţă şi
păstrare a permisului de lucru cu foc;
e. aprobarea
unor instrucţiuni specifice de prevenire a incendiilor pentru astfel de
lucrări.
(2) Distrugerea prin ardere a unor deşeuri sau
reziduuri combustibile se efectuează cu respectarea legislaţiei
specifice privind protecţia mediului.
2.2.3.
(1) Efectuarea lucrărilor de sudare, tăiere,
lipire sau a altor asemenea operaţiuni care prezintă pericol de
incendiu, în construcţii civile (publice),
pe timpul programului cu publicul, în instalaţii tehnologice cu risc de
incendiu sau explozie, în depozite ori în alte spaţii cu pericol de
aprindere a materialelor, produselor sau substanţelor combustibile este
interzisă.
(2) Lucrările prevăzute la alin. (1) se pot executa în
spaţiile respective numai după ce s-au luat măsuri pentru:
evacuarea persoanelor, îndepărtarea sau protejarea materialelor
combustibile, golirea, spălarea, blindarea traseelor de conducte ori a
utilajelor, aerisirea sau ventilarea spaţiilor, dotarea locurilor de
muncă cu mijloace de limitare şi stingere a incendiilor.
(3) Lucrările menţionate la alin. (1) şi la art. 2.1.1. alin. (4) se execută
numai pe baza permisului de lucru cu foc, al cărui model este prezentat în
anexa nr. 4 la prezentele norme generale.
(4) În toate cazurile prevăzute la alin. (1) —(3) sunt obligatorii
instruirea personalului de execuţie, control şi supraveghere asupra
măsurilor de apărare împotriva incendiilor, precum şi informarea
serviciului privat/voluntar pentru situaţii de urgenţă.
2.2.4.
(1) Permisul de lucru cu foc, prevăzut la art. 2.1.3. alin. (3), se
întocmeşte în două exemplare, dintre care unul se înmânează
şefului formaţiei de lucru sau persoanei care execută
operaţiunile cu foc deschis, iar celălalt rămâne la emitent.
(2)
Permisul de lucru cu foc este valabil o singură zi.
(3) La terminarea
lucrului, permisul de lucru cu foc se predă de către executant
emitentului.
2.2.5.
Şeful sectorului de activitate, atelier, secţie, depozit,
instalaţie etc. în care se execută operaţiuni cu foc deschis are
obligaţia să asigure măsuri pentru:
a.
pregătirea locului;
b. instruirea
personalului;
c.
controlul după terminarea
lucrării.
2.2.6.(1)
Executantul lucrării are obligaţia de a utiliza pentru executarea
lucrărilor cu foc deschis numai echipamente şi aparate în bună
stare de funcţionare.
(2) Toate echipamentele şi
aparatele pentru executarea lucrărilor cu foc deschis se întreţin
şi se verifică în conformitate cu instrucţiunile furnizorului.
2.2.7. În
timpul executării lucrării trebuie să se asigure:
a. supravegherea
permanentă a flăcării, a răspândirii şi a
traiectoriilor scânteilor sau particulelor de materiale incandescente şi a
intensităţii fluxului de căldură;
b. strângerea
şi depozitarea resturilor de electrozi în vase speciale cu nisip sau cu
apă;
c. închiderea
robinetelor buteliei de oxigen şi a generatorului de acetilenă,
dacă durata întreruperii executării lucrării
depăşeşte 10 minute;
d. interzicerea
agăţării arzătoarelor, chiar stinse, de buteliile de oxigen
sau de generatoarele de acetilenă;
e. neefectuarea
de deplasări cu arzătoarele aprinse în afara zonei de lucru sau de
urcări pe scări, schele etc;
f.
evacuarea carbidului din generator, în
cazul întreruperii lucrului pe o perioadă mai îndelungată.
2.2.8.
După terminarea lucrării, şeful sectorului de activitate,
prevăzut la art. 2.1.5.,
trebuie să asigure următoarele măsuri:
a. verificarea
locului în care s-a executat lucrarea, precum şi a spaţiilor
adiacente şi a celor situate la cotele inferioare sau superioare, pentru a
constata dacă nu s-au creat focare de incendiu: zone incandescente, miros
de ars sau degajări de fum etc;
b. descoperirea
tuturor zonelor protejate, verificându-se dacă starea lor este
intactă, şi luarea de măsuri în consecinţă;
c. verificarea,
la anumite intervale, pe parcursul mai multor ore şi în timpul
nopţii, a situaţiei existente la locul în care s-a efectuat lucrarea
şi în imediata apropiere a acestuia;
d. depozitarea
în condiţii de siguranţă a echipamentelor folosite la lucrare;
e. reamplasarea
pe poziţiile iniţiale a elementelor şi materialelor combustibile
la cel puţin 6 ore de la terminarea lucrării;
f.
colectarea şlamului de carbid în
containere destinate acestui scop şi depozitarea acestora într-un loc
special amenajat.
2.2.9.
(1) Folosirea flăcării: lumânări,
făclii, torţe şi altele asemenea pe timpul spectacolelor de
teatru, operă, operetă, a festivităţilor
desfăşurate în restaurante sau pentru ambianţă ori
divertisment în restaurante, baruri, cluburi, discoteci etc. este
interzisă.
(2) Pentru durate scurte, stabilite precis, se
admite folosirea flăcării în situaţiile menţionate la alin. (1), cu condiţia
asigurării condiţiilor de împiedicare a iniţierii şi
propagării incendiului, după cum urmează:
a. evitarea
amplasării în apropierea sau contactul cu materiale combustibile:
decoruri, costume, haine, perdele etc;
b. folosirea
unor suporturi incombustibile;
c. prevenirea
producerii unor incendii prin răsturnare, manevrare greşită etc;
d. stingerea
obligatorie a flăcărilor la terminarea evenimentului;
e. nominalizarea
personalului propriu ce asigură supravegherea şi intervenţia în
caz de incendiu;
f.
asigurarea mijloacelor tehnice adecvate
de apărare împotriva incendiilor;
g. anunţarea,
după caz, a serviciului profesionist, voluntar sau privat, pentru
situaţii de urgenţă, a cadrului tehnic sau a personalului de
specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva
incendiilor.
(3)
Pentru spectacolele de tipul
menţionat la alin. (1), care au
loc pe timpul unei stagiuni, se transmite la inspectoratul pentru situaţii
de urgenţă judeţean, la începutul stagiunii, programul
spectacolelor respective.
2.3. Reglementarea fumatului
2.3.1.
(1) Reglementarea fumatului din punct de vedere al prevenirii
incendiilor este obligatorie în cadrul fiecărui operator economic sau al
fiecărei instituţii publice şi se face prin dispoziţie
scrisă, dată de persoana cu atribuţii de conducere.
(2) Pentru situaţiile în care o
construcţie sau o amenajare este folosită de mai mulţi
utilizatori, reglementarea fumatului se face prin dispoziţie emisă de
proprietarul construcţiei sau ai amenajării respective,
însuşită de utilizatorii în cauză.
(3) În dispoziţia pentru
reglementarea fumatului se menţionează :
a. locurile
cu pericol de incendiu sau de explozie, pe lângă spaţiile publice
închise, conform legii, în care este interzis fumatul sau, după caz,
accesul cu ţigări, chibrituri sau brichete; se prevăd
obligatoriu locurile cu schele, cofraje şi eşafodaje, realizate din
materiale combustibile, precum şi lanurile de cereale în faza de coacere
şi zonele împădurite;
b. locurile
amenajate pentru fumat;
c. persoanele
desemnate să răspundă de supravegherea respectării
reglementării, pe locuri şi sectoare de activitate;
d. alte
date şi informaţii necesare să fie precizate pentru a diminua
pericolul de incendiu.
(4) Locurile în care este interzis
fumatul se marchează conform legii.
(5) Locurile în care este permis
fumatul se marchează cu indicatorul „loc
pentru fumat".
(6) Locurile pentru fumat stabilite în
exteriorul clădirilor sunt amplasate la o distanţă mai mare de
(7) Locurile stabilite pentru fumat se
prevăd cu:
a. scrumiere
sau vase cu apă, nisip sau pământ;
b. instrucţiuni
afişate, cuprinzând măsuri de prevenire a incendiilor şi reguli
de comportare în caz de incendiu:
c. mijloace
tehnice de apărare împotriva incendiilor.
(8)
Scrumierele din interiorul
clădirilor se amplasează astfel încât să nu fie posibilă
aprinderea materialelor combustibile din apropiere, cum ar fi draperii, perdele, jaluzele.
(9)
Depunerea în scrumiere a altor deşeuri de materiale combustibile, cum sunt
hârtia, cartonul, textilele, este interzisă.
(10) Golirea
scrumierelor în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care există
materiale combustibile este interzisă.
(11)
Aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigări sau chibrituri aprinse
este interzisă.
2.4.
Măsuri generale de prevenire a incendiilor la exploatarea căilor de
evacuare
2.4.1. Pentru
asigurarea condiţiilor de evacuare şi salvare a utilizatorilor în
siguranţă în caz de incendiu se adoptă următoarele
măsuri:
a. întreţinerea
în bună stare de funcţionare a sistemelor de decomprimare sau de
etanşare la fum şi gaze fierbinţi, precum şi a elementelor
de limitare a propagării focului ori de izolare termică din
compunerea construcţiilor şi instalaţiilor;
b. păstrarea
căilor de evacuare libere şi în stare de utilizare la parametrii la
care au fost proiectate şi realizate;
c. funcţionarea
iluminatului de siguranţă şi a celei de-a doua surse de energie
electrică, conform reglementărilor tehnice;
d. funcţionarea
sistemelor de alarmare şi semnalizare a incendiilor la parametrii de
performanţă pentru care au fost proiectate;
e. organizarea
şi desfăşurarea, periodic, de exerciţii şi
aplicaţii cu salariaţii, în condiţiile legii.
2.4.2.
(1) Căile de evacuare, inclusiv cele care duc pe
terase, în refugii sau în alte locuri special amenajate pentru evacuare, se
marchează cu indicatoare standardizate, conform reglementărilor
tehnice specifice, astfel încât traseele acestora să fie recunoscute cu
uşurinţă, atât ziua cât şi noaptea, de persoanele care le
utilizează în caz de incendiu.
(2) Se montează indicatoare corespunzătoare la
rampele scărilor care duc la demisol sau subsol ori la uşile de acces
către alte spaţii şi încăperi din care evacuarea nu poate
fi continuată.
2.4.3.
(1) Dispozitivele care asigură închiderea automată
în caz de incendiu a elementelor de protecţie a golurilor, cele de
acţionare a trapelor şi clapetelor, precum şi cele care
menţin în poziţie închisă uşile încăperilor tampon se
menţin în permanenţă în stare de funcţionare.
(2) Se interzice blocarea în poziţie deschisă a
uşilor caselor scărilor, a celor de pe coridoare, a celor cu
dispozitive de închidere automată sau a altor uşi care, în caz de
incendiu, au rolul de a opri pătrunderea fumului, gazelor fierbinţi
şi propagarea incendiilor pe verticală sau orizontală.
(3) Dispozitivele de la alin.
(2), care asigură închiderea automată a uşilor, se
verifică periodic şi se menţin în stare de funcţionare.
(4) Sistemul de închidere a uşilor de pe traseele de
evacuare trebuie să permită deschiderea uşoară a acestora
în caz de incendiu.
2.4.4.
(1) Este interzisă blocarea căilor de acces, de
evacuare şi de intervenţie cu materiale care reduc lăţimea
sau înălţimea liberă de circulaţie stabilită ori care
prezintă pericol de incendiu sau explozie, precum şi efectuarea unor
modificări la acestea, prin care se înrăutăţeşte
situaţia iniţială.
(2) În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte
căi de evacuare ale clădirilor se interzic amenajarea de boxe ori
locuri de lucru, depozitarea de materiale, mobilier sau obiecte, amplasarea de
maşini de fotocopiat, dozatoare pentru sucuri/cafea etc,
care ar putea împiedica evacuarea persoanelor şi bunurilor, precum şi
accesul personalului de intervenţie.
2.4.5.
(1) Accesul mijloacelor şi personalului pentru
intervenţiile operative în caz de incendiu, în vederea salvării
şi acordării ajutorului persoanelor aflate în pericol, stingerii
incendiilor şi limitării efectelor acestora, trebuie să fie
asigurat în permanenţă la toate:
a. construcţiile
şi încăperile acestora;
b. instalaţiile
tehnologice şi anexe;
c. depozitele
închise şi deschise de materii prime, semifabricate, produse finite
şi auxiliare;
d. mijloacele
tehnice de apărare împotriva incendiilor, precum şi la punctele de
comandă ale acestora, cum sunt: centrale şi butoane de semnalizare a
incendiilor, staţii de pompare a apei, hidranţi de incendiu,
stingătoare, panouri de incendiu, bazine, rezervoare şi castele de
apă, rampe ale surselor de apă naturale;
e. dispozitivele
de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de incendiu:
cortine de siguranţă, sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor
fierbinţi, clapele de pe tubulatura de ventilare şi altele asemenea;
f.
tablourile de distribuţie şi
întrerupătoarele generale ale instalaţiilor electrice de iluminat, de
forţă şi de siguranţă, precum şi la sursele de
alimentare de rezervă care sunt destinate alimentării receptoarelor
electrice cu rol în caz de incendiu;
g. vanele
instalaţiilor tehnologice sau auxiliare care trebuie manevrate în caz de
incendiu şi punctele de comandă ale acestora: gaze şi lichide
combustibile, benzi transportoare şi altele asemenea;
h. alte mijloace
utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu: vehicule pentru tractare
sau transport, cisterne ori autocisterne pentru apă şi altele
asemenea.
(2)
Persoanele fizice sau juridice care deţin sau administrează
construcţiile, instalaţiile, sistemele, dispozitivele sau mijloacele
respective sunt obligate să marcheze prin indicatoare, potrivit
reglementărilor tehnice specifice, prezenţa mijloacelor de la alin. (1) şi să
afişeze regulile specifice care trebuie respectate.
2.4.6.
(1) Intrările în incintele unităţilor şi
circulaţiile carosabile din interiorul acestora, prin care se asigură
accesul la clădiri şi instalaţii, la racordurile de alimentare
cu apă, cum sunt reţele, bazine, râuri, lacuri, traversările de
cale ferată şi altele asemenea, se menţin, indiferent de sezon,
practicabile, curate şi libere de orice obstacole, cum ar fi: materiale,
utilaje, ambalaje, zăpadă şi altele asemenea, care ar putea
împiedica intervenţia operativă pentru stingerea incendiilor.
(2) În cazul în care acest lucru nu
este posibil, se asigură şi se marchează, potrivit
reglementărilor tehnice specifice, căi de acces şi
circulaţii ocolitoare.
2.4.7.
Căile de acces şi de evacuare din clădiri, limitele zonelor
periculoase de incendiu, explozie, electrocutare, radiaţii, locurile în
care sunt amplasate utilajele şi instalaţiile pentru stingerea
incendiilor şi orice alte instalaţii care, în caz de incendiu,
presupun manevre obligatorii se marchează vizibil, potrivit
reglementărilor tehnice specifice.
2.4.8. Platformele
de acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie şi
salvare de la înălţimi, prevăzute în imediata vecinătate a
construcţiilor, se marchează corespunzător şi se
menţin libere.
2.4.9.
Ascensoarele de pompieri se menţin permanent în bună stare de
funcţionare, pentru a putea fi utilizate operativ în caz de necesitate,
şi se marchează corespunzător.
2.5. Colectarea
deşeurilor, reziduurilor combustibile şi a ambalajelor şi
distrugerea lor
2.5.1.
Deşeurile şi reziduurile combustibile, utilizate ori rezultate din
procesul tehnologic, se colectează ritmic, dar obligatoriu la terminarea
schimbului şi se depun în locurile destinate depozitării sau
distrugerii lor, astfel încât la locurile de muncă să fie în
permanenţă curăţenie.
Se colectează:
a. pulberile,
rumeguşul şi talaşul, scamele sau resturile textile şi alte
deşeuri combustibile depuse (acumulate) pe pardoseli, pereţi,
instalaţii, maşini, utilaje, aparatură, canale sau alte locuri,
precum şi maculatură de birotică;
b. scurgerile
de lichide combustibile de pe sol, pardoseli, instalaţii, maşini
şi utilaje, din canale sau din alte locuri;
c. ambalajele
care prezintă pericol de incendiu sau de explozie (lemn, carton, metalice
pentru produse inflamabile, carbid etc.);
d. depunerile
de grăsimi, vopsele, lacuri etc. de pe elementele instalaţiilor de
evacuare.
2.5.2. Pentru orice tip de activitate
se stabileşte modul de gestionare a deşeurilor, reziduurilor şi
a ambalajelor.
Gestionarea acestora presupune:
a. nominalizarea,
după caz, a deşeurilor, reziduurilor şi a ambalajelor specifice
activităţii;
b. indicarea
regimului de colectare şi curăţare;
c. locurile
de depozitare şi modul de distrugere sau de valorificare;
d. desemnarea
personalului responsabil cu gestionarea lor;
e. completarea
datelor noi la apariţia oricăror modificări de situaţii.
2.5.3.
Deşeurile şi reziduurile de lichide combustibile sau cele din
materiale solide (cârpe, câlţi, bumbac, rumeguş etc.), care
conţin astfel de produse, se colectează în cutii sau în vase metalice
ori cu căptuşeală metalică interioară, prevăzute
cu capac, amplasate în locuri fără risc de incendiu şi marcate.
2.5.4.
Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care se
reutilizează, se vor depozita, cu asigurarea distanţelor de
siguranţă faţă de clădiri, instalaţii, culturi agricole,
suprafeţe împădurite şi alte materiale combustibile, în raport
de natura şi de proprietăţile fizico - chimice ale acestora.
2.5.5. Ambalajele metalice, din material plastic sau
din sticlă reutilizabile se curăţă, se spală, sau se
neutralizează de restul conţinutului cu materiale adecvate şi se
depozitează în locuri special destinate.
2.5.6.
Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care nu se mai
reutilizează, se vor distruge prin ardere în crematorii amenajate şi
amplasate astfel încât să nu pună în pericol viaţa oamenilor,
clădirile, instalaţiile, culturile agricole, suprafeţele
împădurite şi alte materiale combustibile. Aceste crematorii trebuie
să posede autorizaţiile prevăzute de lege.
2.5.7.
Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care degajă
prin ardere substanţe sau compuşi periculoşi pentru
viaţă sau pentru mediu, pot fi distruse prin foc deschis sub
supraveghere, cu respectarea prevederilor în vigoare şi ale prezentelor
dispoziţii generale.
2.6. Reguli pentru sezonul
rece
2.6.1. Înainte
de începerea sezonului rece se vor controla şi se vor înlătura
defecţiunile constatate, asigurându-se buna funcţionare a:
a. instalaţiilor
şi a sistemelor de încălzire existente la agenţi economici,
instituţii publice şi la gospodăriile populaţiei (surse de
căldură, conducte, corpuri şi elemente de încălzire, sobe,
coşuri şi canale de fum etc.);
b. instalaţiilor
de încălzire din încăperi în care sunt montate instalaţiile de
stingere cu apă, precum şi cele de depozitare a substanţelor chimice
de stingere şi din spaţiile de garare a autospecialelor;
c. serpentinelor
de încălzire cu aburi sau apă caldă a căminelor,
rezervoarelor de depozitare a lichidelor combustibile, a gazelor sau apei
pentru stingerea incendiilor;
d. dispozitivelor
de încălzire a armăturilor de siguranţă de la rezervoarele
de lichide combustibile sau gaze lichefiate;
e. conductelor
şi furtunurilor de aburi de la instalaţiile de stingere, precum
şi a celor din diverse instalaţii de producţie şi
auxiliare.
2.6.2.
Componentele instalaţiilor de stingere cu apă, care sunt expuse
îngheţului în timpul iernii şi nu sunt prevăzute cu dispozitive
fixe de încălzire, vor fi protejate împotriva îngheţului.
2.6.3. Se vor asigura uneltele şi accesoriile
pentru deszăpezirea drumurilor şi a căilor de acces, de evacuare
şi de intervenţie.
2.6.4.
Căile de acces şi accesul la sursele de apă sau la dispozitivele
de punere în funcţiune a
instalaţiilor de stingere se vor curăţa de
zăpadă şi gheaţă, asigurându-se menţinerea
permanent liberă a acestora.
2.6.5.
Personalul destinat să răspundă de aprinderea şi de
stingerea focurilor va fi instruit asupra regulilor ce trebuie respectate
şi, respectiv, luate pe timpul sezonului rece.
2.7. Reguli pentru
perioadele caniculare sau secetoase
2.7.1.
(1) în perioadele caniculare sau secetoase, consiliile
judeţene sau locale din zonele cu risc crescut de incendiu şi,
după caz, administratorii operatorilor economici/ conducătorii
instituţiilor din zonele menţionate trebuie să elaboreze
programe speciale de măsuri pentru prevenirea incendiilor specifice.
(2) Măsurile
speciale pe timpul secetos cuprind:
a. identificarea
şi nominalizarea sectoarelor de activitate în care creşte riscul de
incendiu în condiţiile caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate
şi lipsei de precipitaţii:
b. interzicerea
utilizării focului deschis în zonele afectate de uscăciune
avansată;
c. restricţionarea
efectuării, în anumite intervale din timpul zilei, a unor lucrări
care creează condiţii favorizante pentru producerea de incendii prin
degajări de substanţe volatile sau supraîncălziri excesive;
d. asigurarea
protejării faţă de efectul direct al razelor solare a
recipientelor, rezervoarelor şi a
altor tipuri de ambalaje care conţin vapori inflamabili sau gaze
lichefiate sub presiune, prin depozitare la umbră;
e. intensificarea
controalelor în zonele cu culturi agricole şi în locuri cu vegetaţie
forestieră, mai ales cele frecventate pentru agrement;
f.
asigurarea şi verificarea
zilnică a rezervelor de apă pentru incendiu.
(3) Măsurile
speciale stabilite sunt aduse la cunoştinţă tuturor
salariaţilor şi, după caz, populaţiei.
2.8. Reguli şi
măsuri de P.S.I. la amenajarea pomului de iarnă
2.8.1. La
alegerea şi procurarea unui brad (pom) de iarnă se va ţine seama
de următoarele:
a. bradul
să fie proaspăt în ajunul sărbătorilor de iarnă, cu
maximum 2-3 zile până la montarea
şi ornamentarea lui, în zece
zile de la tăiere, bradul
pierde 40 - 50% din conţinutul de apă, iar în următoarele 4 - 5
zile pierderea ajunge la 80% în afară de aceasta, răşina conţine esenţe volatile care
sporesc potenţialul de inflamabilitate;
b. dacă bradul a fost
cumpărat cu mai multe zile înainte, nu se va monta imediat în casă, conservându-se într-un bazin cu apă;
c. în cazul
alegerii unui brad artificial se va controla dacă nu este bun conductor de
electricitate (în acest caz nu se poate utiliza) se va da o atenţie
deosebită instalaţiilor electrice care trebuie să fie bine
izolate).
2.8.2. În ce
priveşte alegerea locului de aşezare a pomului, se impun
următoarele:
a. pomul de
iarnă va fi montat în apă astfel încât să nu blocheze căile
de acces – uşi, scări de incendiu sau trasee pe care se poate face
evacuarea în caz de incendiu;
b. pomul se
va aşeza departe de sobele în care se face foc, de calorifere, de alte
aparate de încălzire;
c. se va
lăsa distanţă faţă de perdele, draperii, pereţi
acoperiţi cu hârtie sau ţesături;
d. sub
pomul de iarnă nu se vor aşeza lucruri care se aprind sau ard
uşor.
2.8.3. La
aranjarea pomului de iarnă se va ţine cont de următoarele
reguli:
a. pomul nu
se va monta în suport din lemn;
b. pentru
aşezare se recomandă un vas mare umplut cu piatră;
c. vasul
sau trepiedul de metal nu va fi mascat cu vată, hârtie colorată sau
alte materiale uşor inflamabile;
d. în cazul
folosirii de trepiede, acestea vor avea dimensiuni mai mari care să
asigure o stabilitate cât mai sigură a pomului.
2.8.4. La iluminatul unui pom se va avea în vedere:
a. instalaţia
de iluminat să fie alimentată de la o pilă electrică sau
baterie al cărui voltaj să nu prezinte pericol de incendiu;.
b. conductoarele
şi legăturile să fie bine izolate;
c. instalaţia
de iluminat să nu fie lăsată aprinsă în perioadele de timp
când nu sunt persoane în încăperea respectivă, sau pe timpul
nopţii (odihnei);
d. ghirlandele
luminoase să aibă contacte perfecte cu sursa de energie care exclude
producerea unor scurtcircuite sau scântei;
e. ramurile
joase ale pomului se vor îndepărta de lampa de culoare ce se
aşează la baza pomului;
f.
artificiile vor fi aşezate numai pe
ramurile înalte, încât nici o ramură să nu fie deasupra lor,
aprinderea să se facă numai în
prezenţa unor persoane mature care nu vor părăsi încăperea
până ce acestea nu au ars complet;
g. în cazul
folosirii unor lumânări, acestea se pot plasa numai pe ramurile înalte, încât
deasupra flăcării să nu existe ramuri sau ghirlande de hârtie
care pot lua foc.
2.8.5.
Decorarea unui pom de iarnă se va face ţinând seama de următoarele:
a. ornamentaţia
să fie aşezată departe de sursele de incendiu ca:
instalaţia de iluminat, artificii, lumânări;
b. ghirlandele
să fie supuse în prealabil operaţiei de ignifugare;
c. ca
elemente de ornamentare să se folosească în număr cât mai mare
globuri şi alte obiecte din
sticlă (nu se recomandă
folosirea vatei);
d. darurile
să nu se suspende în pom ci să fie aşezate la baza lui.
2.8.6.
Persoanele care fumează nu se vor apropia de pomul de iarnă cu
ţigara aprinsă, nu se vor arunca resturi de ţigări
lângă suportul pomului, se va evita plasarea de scrumiere sub sau în apropierea pomului de iarnă.
2.8.7. Pentru
intervenţie în caz de incendiu, în apropierea pomului se va ţine un
vas cu apă în care, pentru estetica locuinţei se pot ţine flori.
Se recomandă de asemenea, existenţa unui stingător sau pled
umezit.
2.9. Măsuri
generale de prevenire a incendiilor în locuinţele unifamiliale / multifamiliale / gospodăriile populaţiei
2.9.1. în
locuinţele unifamiliale / multifamiliale /
gospodăriile populaţiei se interzic:
a. utilizarea
aparatelor electrice, cablurilor electrice, prizelor, întrerupătoarelor,
dispozitivelor de protecţie cu defecţiuni sau cu improvizaţii;
b. suprasolicitarea
reţelei electrice prin folosirea simultană a mai multor receptori;
c. nesupravegherea
aparatelor electrice sub tensiune, cum sunt: fier de călcat, reşou,
radiator şi altele asemenea;
d. folosirea
siguranţelor fuzibile supradimensionate prin înlocuirea cu liţă
a fuzibilului calibrat;
e. folosirea
chibriturilor, lumânărilor, lămpilor de iluminat cu petrol, în
spaţii cu pericol de incendiu, cum sunt: depozite de furaje, grajduri,
magazii, poduri şi altele asemenea;
f.
folosirea chibriturilor,
lumânărilor, lămpilor de iluminat cu petrol atât în spaţii cu
pericol de explozie, respectiv în încăperi în care sunt depozitate produse
petroliere, cât şi în lanuri de cereale, pajişti, în păduri
şi în apropierea acestora;
g. aşezarea
sau păstrarea buteliilor de gaze în apropierea oricăror surse de
căldură ori sub acţiunea directă a razelor solare;
h. folosirea
buteliilor de gaze lichefiate fără regulatori de presiune, cu
garnituri deteriorate ori cu furtunuri de cauciuc fisurate sau lărgite la
capete;
i.
folosirea flăcării pentru
verificarea etanşeităţii buteliei, garniturilor, regulatorilor
de presiune sau a furtunului/ conductei de gaz; verificarea se face numai cu
emulsie de apă cu săpun;
j.
încălzirea cu flacără a
buteliilor ori folosirea acestora în poziţie culcată,
răsturnată sau înclinată;
k. transvazarea
gazului din butelie în orice alte recipiente sau folosirea de butelii
improvizate;
l.
păstrarea surselor de foc, cum sunt
chibrituri, brichete, lumânări, lămpi cu gaz şi altele asemenea,
în locuri în care au acces copiii;
m. nesupravegherea
copiilor, precum şi blocarea lor în casă cu lumânări aprinse,
sobe, plite şi/sau aparate electrice aflate în funcţiune.
n. depozitarea
de materiale combustibile sau inflamabile, cum sunt butelii, bidoane cu produse
petroliere şi altele asemenea, în podurile clădirilor;
o. folosirea
afumătoarelor improvizate ori amplasarea acestora în magazii, poduri,
remize, sub şoproane sau lângă materiale combustibile;
afumătorile se confecţionează din zidării de
cărămidă şi materiale incombustibile şi se
amplasează independent de celelalte construcţii din gospodărie.
2.9.2. În
locuinţe de tip unifamilial sau în apartamentele blocurilor de locuit,
carburanţii sau alte lichide inflamabile pentru uz casnic se păstrează
numai în ambalaje metalice special destinate, închise ermetic, în locuri
protejate şi fără a se depăşi 25 I.
2.9.3. Măsurile
de prevenire a incendiilor privind instalaţiile electrice, de
încălzire, de gaze/GPL, fumatul, depozitarea, utilizarea focului deschis,
colectarea deşeurilor, precum şi cele împotriva
descărcărilor electrice atmosferice/electricităţii statice
se aplică şi în locuinţele unifamiliale/muitifamiliaie/gospodăriiie populaţiei.
2.9.4. Pentru
asigurarea intervenţiei în caz de incendiu se recomandă amplasarea în
bucătării a unui stingător sau a unei pături de incendiu.
2.10. Măsuri
generale de prevenire a incendiilor în spaţii destinate persoanelor cu dizabilităţi/solicitanţilor de azil
2.10.1.(1)
în spaţiile destinate persoanelor cu dizabilităţi
se interzice:
a. fumatul;
b. utilizarea
lumânărilor, chibriturilor, lămpilor cu gaz sau a altor surse cu
flacără;
c. utilizarea
pentru încălzire a reşourilor şi radiatoarelor electrice.
(2) Nu este
permis accesul persoanelor cu dizabilităţi
în zonele de lucru cu foc.
2.10.2. Pentru
evacuarea în condiţii eficiente şi sigure se asigură:
a. un
sistem de alarmare în caz de incendiu, adecvat utilizatorilor;
b. un
telefon cu legătură directă la serviciul public voluntar sau
privat pentru situaţii de urgenţă/serviciul profesionist pentru
situaţii de urgenţă cel mai apropiat;
c. marcarea
uşilor camerelor cu culori, după cum urmează:
1.
roşu — persoane care
nu se pot evacua singure;
2.
galben — persoane care necesită
sprijin la evacuare;
3.
verde — persoane care se evacuează
singure;
d. marcarea
direcţiei de evacuare pentru spaţiile în care se află persoane
cu deficienţe de vedere prin pictograma corespunzătoare în relief, amplasată pe perete la o
distanţă de circa
e. organizarea
de exerciţii speciale de evacuare pentru persoanele cu deficienţe
psihice.
2.10.3. în
centrele de cazare şi primire a solicitanţilor de azil, aflate în
subordinea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, se asigură
afişarea de instrucţiuni de prevenire a incendiilor şi de
comportament în caz de incendiu într-o limbă de circulaţie
internaţională şi se verifică înţelegerea lor
corectă de către aceştia.
2.11.
Inscripţii şi marcaje
2.11.1. Este obligatorie
marcarea cu indicatoare executate şi montate conform standardelor (STAS 297/1-68 şi STAS 297/2-68),
astfel:
a. cu
indicatoare de interzicere (roşu pe alb):
ű
locurile
cu pericol de incendiu şi explozie şi cele în care este interzis
fumatul şi focul deschis;
ű
locurile
unde este interzisă utilizarea unor substanţe stingătoare sau de
altă natură;
b. cu
indicatoare de avertizare (negru pe galben):
ű
uşile
şi obloanele din elementele de compartimentare împotriva incendiilor sau
obturatoarele de pe instalaţiile de ventilaţie, exhaustare
şi transport pneumatic, care trebuie închise în caz de incendiu;
ű
lipsa
ieşirii în caz de incendiu într-o anumită direcţie;
ű
utilajele care trebuie oprite
în caz de incendiu;
ű
locurile
unde se găsesc lichide şi gaze combustibile şi alte
substanţe şi materiale explozive;
ű
locurile unde se degajă
gaze toxice în caz de incendiu;
ű
elementele
de construcţii ce se pot prăbuşi în caz de incendiu;
ű
căi
de acces ce nu se pot utiliza în caz de incendiu.
c. cu
indicatoare de siguranţă (alb pe verde):
ű
scările,
ieşirile şi traseele căilor de evacuare în caz de incendiu;
ű
corpurile
de iluminat de siguranţă.
d. cu
indicatoare de informare (alb pe albastru):
ű
numerele
de telefon ale serviciului de pompieri civili şi ale pompierilor militari;
ű
tabloul electric general şi întrerupătorul general;
ű
clădirea
serviciului de pompieri civili;
ű
locurile
unde este necesară protejarea căilor respiratorii;
e.
cu indicatoare de informare referitoare la instalaţiile de
prevenire şi stingere a incendiilor (alb pe roşu):
ű
avertizoarele de incendiu manuale
şi detectoarele;
ű
hidranţii
de incendiu interiori şi exteriori;
ű
mecanismele
de acţionare a cortinelor metalice, trapele pentru evacuarea fumului
şi gazelor fierbinţi, vanelor, pompelor de incendiu,
instalaţiilor cu spumă, abur şi gaze inerte;
ű
centralele de avertizare a incendiilor, aparatele de control
şi semnalizare pentru instalaţiile
sprinkler;
ű
panourile de incendiu;
ű
rezervoarele, bazinele şi rampele de alimentare cu apă în caz
de incendiu.
În situaţii justificate se vor prevedea şi monta şi alte
indicatoare privind prevenirea şi stingerea incendiilor, ale căror
inscripţii se stabilesc cu acordul organelor de pompieri militari.
2.11.2. Indicatoarele
din interiorul clădirilor în care activitatea se desfăşoară
în mod curent noaptea sau în timpul zilei, cu lumină artificială ori
cu iluminat natural insuficient, vor
avea asigurată iluminarea artificială.
2.11.3. În
încăperile care prin destinaţia lor funcţionează noaptea
sau la lumină artificială, se vor folosi indicatoare luminoase de
securitate sau reflectorizante.
2.11.4. În
clădirile prevăzute cu instalaţii pentru iluminat de
siguranţă (avarie) iluminarea indicatoarelor care se referă la
evacuarea persoanelor din încăperi, va fi asigurată prin circuite
alimentate de la reţeaua separată a iluminatului de
siguranţă sau de la altă sursă independentă de
energie.
Această prevedere este obligatorie şi pentru indicatoarele care
marchează poziţia hidranţilor interiori şi a comenzilor de
manevrare a instalaţiilor speciale pentru prevenirea şi stingerea
incendiilor (cortine metalice, trape de
evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, vane, drencere)
din clădirile publice cu aglomerări de persoane, care
funcţionează noaptea sau la lumină artificială.
2.11.5. Indicatoarele
se execută pe tăblii metalice, plastic, placaj, carton, hârtie
groasă, plăci de sticlă, materiale transparente, tuburi pentru
indicatoare luminoasei ori direct pe pereţii clădirilor.
2.11.6. Indicatoarele
se montează în locuri vizibile, la înălţime adecvată pentru
a putea fi observate cu uşurinţă.
2.12. Marcarea conductelor
2.12.1. Conductele care
transportă fluide în instalaţii terestre şi navale se vor marca
cu culori convenţionale, conform STAS
8589.
2.12.2. Ventilele de pe
conductele de gaze şi lichide se marchează cu poziţiile “ÎNCHIS” şi “DESCHIS”.
2.12. Marcarea
coşurilor de fum şi a canalelor de ventilaţie
2.12.1. Coşurile de
fum din pod sau de pe acoperiş (acolo unde nu este pod) şi canale de
ventilaţie vor fi marcate conform STAS
6793 cu literele:
-
F
– pentru canalele focarelor de combustibili solizi sau lichizi;
-
G
– pentru canalele focarelor de gaze;
-
V
– pentru canalele de ventilaţie.
Marcarea se face cu vopsea
rezistentă la intemperii indicându-se şi nivelele (S, P, I, II etc.)
deservite de canale.
2.13. Marcarea
instalaţiilor electrice
2.13.1. Conductele
instalaţiilor electrice, precum şi barele de distribuţie din
industrie şi cele din interiorul tablourilor de distribuţie de la
consumatori, vor fi marcate conform normativului.
2.13.2. Barele colectoare din staţiile de
conexiuni şi de distribuţie a energiei electrice, barele de neutru
şi de legare la pământ şi barele colectoare şi de
alimentare (bucle) montate în panouri, pupitre de comandă şi de semnalizare,
de măsurare, de protecţie, de automatizare etc. şi cele din
celulele staţiilor electrice, vor fi marcate prin culori şi simboluri
conform STAS 4936.
2.13.3.
Instalaţiile electrice scoase de sub tensiune temporar sau definitiv se
vor marca în acest sens.
2.13.4. În
construcţiile în care se utilizează tensiuni electrice diferite,
valorile acestora se marchează la prize.
2.13.5. Motoarele
electrice pot fi marcate cu vopsele care îşi schimbă culoarea la o
anumită temperatură.
2.14. Marcarea spaţiilor de depozitare
2.12.1. Pe rezervoarele de lichide
combustibile se vor aplica inscripţiile referitoare la natura produsului,
conţinut, capacitate, suprafaţa oglinzii lichidului, cantitatea de
spumă şi apă necesară stingerii incendiilor.
2.14.2. Autocisternele, vagoanele
cisternă şi alte vehicule în care se transportă lichide
combustibile sau alte produse cu pericol de incendiu şi explozie vor fi
inscripţionate privind natura produsului şi pericolul ce îl
prezintă (combustibil, inflamabil,
exploziv etc.). Asemenea inscripţii se aplică şi pe
ambalaje.
2.14.3. La locurile de depozitare a
ambalajelor, lichidelor combustibile şi recipienţilor
cu gaze tehnice comprimate, se vor monta inscripţii privind natura
substanţelor pe care le conţin acestea, precum şi faptul că
sunt pline sau goale.
2.14.4. În magaziile şi depozitele de materiale
diverse, se vor marca cu inscripţii spaţiile de depozitare destinate
fiecărui produs.
2.14.5. Spaţiile (culoarele)
destinate căilor de acces şi de evacuare din depozite se
delimitează prin benzi vopsite.
2.15. Marcarea aparaturii de măsură
şi control
2.15.1. Pe aparatele de
măsură şi control (termometre, manometre, debitmetre, voltmetre,
ampermetre etc.), montate în instalaţii, se marchează limitele admise
(minime şi maxime) ale caracteristicilor pe care le măsoară în
regim de funcţionare normal.
2.16. Instruirea în
domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor
2.16.1. Scopul şi domeniile de aplicare
2.16.1.1. Instruirea persoanelor angajate în muncă în
domeniul situaţiilor de urgenţă constituie parte componentă
a activităţii de pregătire desfăşurate de persoanele
fizice şi juridice în domeniul managementului situaţiilor de
urgenţă, potrivit prevederilor legale în vigoare.
2.16.1.2. Conducătorii instituţiilor publice,
patronii şi managerii operatorilor economici sunt obligaţi, potrivit art. 28 alin. (1) lit. f) din Legea nr.
481/2004 privind protecţia civilă, să organizeze şi
să execute instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă pe
baza prezentelor dispoziţii generale şi a reglementărilor
specifice.
2.16.1.3. Instruirea salariaţilor în domeniul
situaţiilor de urgenţă este componentă a pregătirii
profesionale şi are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi
formarea deprinderilor necesare în vederea prevenirii şi reducerii
efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă sau ale
dezastrelor la locul de muncă şi în incinta instituţiilor
şi operatorilor economici.
2.16.2. Cerinţe specifice şi categorii de
instructaje
2.16.2.1. (1) Instruirea
salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă se
realizează prin instructaje şi prin participarea la cursuri,
aplicaţii, exerciţii practice şi antrenamente, în funcţie
de tipurile de risc specifice.
(2) Periodicitatea
aplicaţiilor, exerciţiilor şi a antrenamentelor este
stabilită de Instrucţiunile privind organizarea şi
desfăşurarea pregătirii în domeniul situaţiilor de
urgenţă, aprobate prin ordin al ministrului administraţiei
şi internelor.
2.16.2.2 - Instruirea salariaţilor în domeniul
situaţiilor de urgenţă este obligatorie şi trebuie să
aibă un caracter permanent şi susţinut în timpul desfăşurării
procesului de producţie şi la locul de muncă.
2.16.2.3. (1)
Conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii
agenţilor economici au obligaţia să asigure instruirea
întregului personal angajat în muncă, în raport cu nivelul de pregătire
al salariaţilor şi în funcţie de specificul
activităţii desfăşurate de fiecare unitate.
(2) Operatorii
economici care desfăşoară activităţi ce prezintă
pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase
se supun şi prevederilor legislaţiei specifice.
2.16.2.4. Instruirea salariaţilor în domeniul
situaţiilor de urgenţă se face la angajare şi periodic
şi se realizează prin următoarele categorii de instructaje:
a. instructajul introductiv general;
b. instructajul specific locului de muncă;
c. instructajul periodic;
d. instructajul pe schimb, acolo unde
situaţia o impune;
e. instructajul special pentru lucrări
periculoase;
f.
instructajul la recalificarea
profesională;
g. instructajul pentru personalul din afara
operatorului economic sau a instituţiei.
2.16.3. Instructajul introductiv general
2.16.3.1. Instructajul introductiv general vizează
dobândirea de cunoştinţe cu privire la:
a. sistemul
de acte normative care reglementează managementul situaţiilor de
urgenţă şi actele normative specifice profilului operatorului
economic sau instituţiei;
b. managementul
situaţiilor de urgenţă la nivelul operatorului economic sau al
instituţiei;
c. mijloacele
tehnice existente şi planificarea resurselor pentru realizarea
măsurilor de protecţie civilă şi de apărare împotriva
incendiilor;
d. modul de
acţiune în cazul producerii unei situaţii de urgenţă ca
urmare a manifestării unui tip de risc existent;
e. acţiunile
ce trebuie întreprinse pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor
situaţiilor de urgenţă.
2.16.3.2. La instructajul introductiv general participă
următoarele categorii de persoane:
a. nou-angajaţii
în muncă, indiferent de durata sau de forma contractului de muncă;
b. salariaţii
transferaţi de la o unitate la alta sau detaşaţi în unitatea
respectivă;
c. lucrătorii
sezonieri, temporari sau zilieri;
d. studenţii
şi elevii din şcoli şi licee aflaţi în practică de
specialitate.
2.16.3.3. Instructajul introductiv general se
desfăşoară cu grupe compuse din cel mult 20 de persoane.
2.16.3.4. Durata instructajului introductiv general se
stabileşte prin reglementări interne, în funcţie de specificul
activităţii desfăşurate, complexitatea procesului
tehnologic, nivelul de risc rezultat din clasificarea unităţilor din
punct de vedere al protecţiei civile, precum şi de nivelul de pregătire
al participanţilor, dar nu poate fi mai mică de 8 ore.
2.16.3.5. Pentru fiecare categorie de personal participant se
stabileşte un nivel minim de cunoştinţe necesare, iar la
terminarea instructajului introductiv general persoanele instruite vor fi
verificate pe bază de teste asupra cunoştinţelor acumulate.
2.16.3.6. Persoanele care nu şi-au însuşit nivelul minim
de cunoştinţe stabilit pentru instructajul introductiv general nu vor
fi admise la locurile de muncă.
2.16.4.
Instructajul specific locului de muncă
2.16.4.1. Instructajul specific locului de muncă se
execută individual, după instructajul introductiv general, de
către şeful locului de muncă respectiv.
2.16.4.2. La efectuarea instructajului specific locului de
muncă se urmăreşte să se asigure participanţilor
cunoştinţe referitoare la:
a. caracteristicile
fizico-chimice ale substanţelor, materialelor şi produselor utilizate
la locul de muncă;
b. condiţiile
care determină ori favorizează producerea accidentelor şi
avariilor tehnologice şi cauzele potenţiale de incendiu şi/sau
explozie specifice locului de muncă;
c. descrierea,
funcţionarea, monitorizarea şi modul de intervenţie la
instalaţiile şi sistemele de siguranţă ale maşinilor
şi utilajelor de la locurile de muncă, inclusiv cele de prevenire a
avariilor tehnologice;
d. descrierea,
funcţionarea, amplasarea şi modul de acţionare a
instalaţiilor, utilajelor, aparatelor, dispozitivelor şi mijloacelor
de protecţie împotriva incendiilor;
e. concepţia
de intervenţie în cazul producerii unei situaţii de urgenţă
şi conţinutul documentelor operative de răspuns;
f.
sarcini specifice pentru prevenirea
situaţiilor de urgenţă şi realizarea măsurilor de
protecţie civilă.
2.16.4.3. Durata instructajului specific locului de muncă
este stabilită în funcţie de complexitatea activităţii
desfăşurate (construcţii,
instalaţii şi utilaje tehnologice) şi nu poate fi mai
mică de 8 ore.
2.16.4.4. Problemele cu caracter teoretic prezentate pe timpul
instructajului specific locului de muncă sunt urmate în mod obligatoriu de
demonstraţii practice.
2.16.4.5. Admiterea definitivă la lucru a persoanelor
instruite se face numai după verificarea acestora pe bază de teste cu
privire la nivelul de însuşire a cunoştinţelor necesare.
2.16.5. Instructajul periodic
2.16.5.1. Instructajul periodic se execută cu toate
categoriile de salariaţi pe o durată de cel puţin două ore
şi are ca scop împrospătarea, completarea şi detalierea
cunoştinţelor dobândite prin instructajul introductiv general şi
prin instructajul specific locului de muncă.
2.16.5.2. Instructajul periodic se execută pe baza
tematicii anuale şi a graficului de instruire, aprobate de
conducătorii instituţiilor, manageri sau patroni.
2.16.5.3. Tematica orientativă anuală de instruire,
adaptată fiecărei categorii de salariaţi, se structurează
de regulă astfel:
a. actele
normative care reglementează managementul situaţiilor de
urgenţă;
b. obligaţiile
generale şi specifice care revin fiecărei categorii de salariaţi
pentru realizarea managementului situaţiilor de urgenţă în cadrul
unităţii;
c. condiţiile
care determină ori favorizează producerea accidentelor şi
avariilor tehnologice şi cauzele potenţiale (riscurile) de incendiu
şi/sau explozie specifice; normele, regulile şi măsurile de
prevenire a acestora;
d. descrierea,
funcţionarea, întreţinerea şi modul de utilizare a
instalaţiilor şi sistemelor de protecţie destinate prevenirii
avariilor tehnologice şi incendiilor;
e. modul de
acţiune a salariaţilor în cadrul serviciilor de urgenţă
şi în sprijinul acestora pentru realizarea intervenţiei operative
şi pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor
situaţiilor de urgenţă.
2.16.5.4. Tematica orientativă se adaptează şi
se completează pe parcurs de către cei care execută instruirea
cu concluziile şi învăţămintele rezultate din:
a. controalele
efectuate privind respectarea prevederilor legale şi îndeplinirea
sarcinilor stabilite;
b. natura,
frecvenţa şi amploarea situaţiilor de urgenţă produse
pe raza unităţii sau în sectoare de activitate similare.
2.16.5.5. În graficul anual de instruire se menţionează
periodicitatea instructajelor şi se precizează zilele în care acestea
se execută eşalonat, pe locuri de muncă şi categorii de
salariaţi.
2.16.5.6. Intervalul de timp între două instructaje
periodice se stabileşte de conducerea agentului economic sau a
instituţiei publice în funcţie de specificul condiţiilor de
muncă din unitatea respectivă, cu respectarea următoarelor
termene:
ű
cel mult
o lună (30 de zile), pentru personalul cu funcţii de execuţie
sau operative, care sprijină serviciile de urgenţă (structurile
de răspuns) în cazul producerii situaţiilor de urgenţă;
ű
1 - 3
luni, pentru personalul care lucrează nemijlocit cu aparate, maşini,
utilaje şi instalaţii tehnologice (tehnicieni, maiştri, subingineri, ingineri), precum şi pentru
analişti, cercetători şi personalul din laboratoare;
ű
3 - 6
luni, pentru personalul auxiliar din secţiile şi sectoarele de
producţie, control tehnic, cercetare, proiectare, de întreţinere
şi reparaţii, investiţii, transporturi, precum şi pentru
cel care lucrează în instituţii publice;
ű
1 - 6
luni, pentru personalul auxiliar care are atribuţii de organizare,
conducere şi control (şefi de secţii, ateliere, instalaţii,
depozite etc.), pentru cel din conducerea agentului economic sau a
instituţiei, precum şi pentru cel din structura
autorităţilor publice locale, a administraţiei publice centrale
şi a instituţiilor statului.
2.16.5.7. Instructajul periodic se face obligatoriu în
următoarele cazuri:
a. când un salariat a lipsit mai mult de 30 de zile
calendaristice de la locul de muncă;
b. când
s-au adus modificări procesului tehnologic sau au fost introduse noi
tehnologii;
c. la
reluarea activităţii după producerea unei situaţii de
urgenţă;
d. când au
apărut modificări ale legislaţiei specifice în domeniul
situaţiilor de urgenţă sau modificări ale normelor şi
instrucţiunilor de protecţie a muncii.
2.16.5.8. Pe timpul desfăşurării instructajului
periodic se pune accent pe demonstraţiile practice, salariaţii fiind
angrenaţi în executarea unor operaţiuni specifice.
2.16.5.9. Verificarea persoanelor instruite privind
cunoştinţele însuşite şi deprinderile formate în timpul
instructajului periodic se face prin sondaj, insistându-se de fiecare dată
pentru clarificarea problemelor şi eliminarea deficienţelor constatate.
2.16.5.10. Anual se efectuează o verificare de fond pe
bază de teste tip chestionar asupra nivelului de însuşire şi
cunoaştere a problematicii care a făcut obiectul instructajului
periodic, rezultatele consemnându-se în fişa individuală de instructaj.
2.16.5.11. (1) Instructajul
periodic se face de către persoanele desemnate de conducătorii
instituţiilor, managerii operatorilor economici sau patroni, astfel:
a. pentru
personalul de execuţie, de către conducătorul locului de
muncă respectiv;
b. pentru
personalul încadrat pe funcţii tehnice şi administrative din
sectoarele de producţie şi din compartimentele de cercetare,
proiectare, întreţinere, reparaţii, controlul calităţii,
aprovizionare tehnico-materială şi desfacere, de către
şefii compartimentelor respective;
c. pentru
şefii de secţii, sectoare, compartimente funcţionale şi
şefii de departamente, de către conducătorul tehnic.
(2) Pentru
agenţii economici sau instituţiile care au cel mult 9 salariaţi efectuarea
instructajului periodic este sarcina exclusivă a patronului sau a
conducătorului instituţiei.
2.16.6. Instructajul pe schimb
2.16.6.1. (1) Instructajul
pe schimb se execută la intrarea în schimbul de lucru, cu salariaţii
care desfăşoară activităţi în locuri de muncă cu
risc major din punctul de vedere al existenţei factorilor de risc
potenţial generatori de situaţii de urgenţă.
(2)
Durata acestui instructaj nu va depăşi 10 - 15 minute.
2.16.6.2. Instructajul pe schimb se efectuează de regulă
pentru atenţionarea salariaţilor din tura de serviciu asupra
principalelor reguli şi măsuri de prevenire a situaţiilor de
urgenţă, pe baza identificării tipurilor de risc existente
şi ţinând cont de constatările anterioare, precum şi de
operaţiunile sau lucrările care se execută pe timpul schimbului
respectiv.
2.16.6.3. Instructajul pe schimb se efectuează de
conducătorul locului de muncă, execuţia consemnându-se sub
semnătură în registrul de predare-primire a schimbului de lucru.
2.16.7. Instructajul special pentru lucrări
periculoase
2.16.7.1. Instructajul special pentru lucrări periculoase
se execută înainte de începerea unor lucrări care implică
existenţa unor factori de risc care pot determina sau favoriza producerea
unor tipuri de risc.
2.16.7.2. Lucrările care fac obiectul unui astfel de
instructaj se referă în principal la:
a.
executarea unor operaţiuni de
comandă a unor instalaţii sau utilaje tehnologice de
importanţă ori intervenţia asupra acestora, a căror operare
greşită poate determina sau favoriza producerea unor incendii de
amploare, explozii, calamităţi naturale, eşecul unor servicii de
utilitate publică sau a altor tipuri de risc;
b. lucrări
de reparaţii sau de întreţinere, distrugerea unor deşeuri sau
reziduuri periculoase pentru viaţa oamenilor sau pentru mediu;
c. prelevarea
de probe din recipiente sau instalaţii care conţin substanţe
periculoase.
2.16.7.3. (1) Instructajul
special pentru lucrări periculoase se efectuează astfel:
a. privind tehnologia de execuţie, de
către conducătorul formaţiei de lucru;
b. privind condiţiile tehnologice, de
către conducătorul locului de muncă.
(2)
Persoanelor care urmează să execute lucrările prevăzute
la art. 36 li se eliberează autorizaţie de lucru, al cărei
conţinut este prevăzut în normele specifice emise de
autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate.
(3) Efectuarea instructajului special
pentru lucrări periculoase se consemnează, după caz, în
autorizaţia de execuţie a lucrării, registrul de tură sau
în fişele individuale.
2.16.8. Instructajul la recalificarea profesională
2.16.8.1. Instructajul la recalificarea profesională se
desfăşoară cu toate categoriile de salariaţi care au
parcurs un astfel de curs de formare profesională, definit conform
legislaţiei specifice.
2.16.8.2. La stabilirea problematicii pentru instructajul de
recalificare profesională, a persoanelor care îl efectuează, a
duratei necesare şi a modului de verificare a însuşirii
cunoştinţelor se vor avea în vedere următoarele:
a. în cazul
persoanelor care îşi vor desfăşura activitatea în acelaşi
loc de muncă în care au lucrat şi înainte de conversia
profesională, şeful locului de muncă va prelucra cu acestea
numai unele aspecte din cadrul problematicii pentru instructajul specific
locului de muncă pe care le apreciază că sunt necesare ca urmare
a noilor sarcini de muncă pe care le au de îndeplinit;
b. în cazul
persoanelor care îşi vor desfăşura activitatea în alt loc de
muncă din cadrul aceluiaşi agent economic sau al aceleiaşi
instituţii în care au fost angajate şi înainte de recalificarea
profesională, inclusiv pentru cele recrutate din rândul şomerilor
după formarea profesională, se vor respecta prevederile art. 16
şi următoarele din prezentele dispoziţii generale;
c. în cazul
persoanelor care îşi vor desfăşura activitatea în cadrul altui
operator economic sau al altei instituţii, acestea se consideră
nou-angajate şi vor parcurge categoriile de instructaje prevăzute de
prezentele dispoziţii generale.
2.16.9. Instructajul pentru personalul din afara
agentului economic sau a instituţiei
2.16.9.1. Instructajul
pentru personalul din afara agentului economic sau a instituţiei se
desfăşoară cu persoanele care execută temporar
activităţi în locurile din incinta agentului economic sau a
instituţiei respective unde sunt prezenţi factori de risc
potenţial generatori de situaţii de urgenţă, după cum
urmează:
a. personalul
societăţilor comerciale de construcţii-montaj şi
instalaţii;
b. personalul
societăţilor comerciale de reparaţii, revizii, întreţinere
şi de service;
c. personalul
care efectuează transport de materiale periculoase;
d. personalul
de pază aparţinând altor societăţi comerciale sau firme
specializate;
e. vizitatori
în grup de minimum 5 persoane.
2.16.9.2. Locurile din incinta agentului economic sau a
instituţiei pentru care se execută instructajul pentru personalul
prevăzut la art. 1.16.9.1. se
stabilesc prin act de autoritate al conducătorului instituţiei
publice, al managerului sau al patronului.
2.16.9.3. Instructajul pentru personalul din afara
operatorului economic sau a instituţiei se efectuează, după caz,
de personalul de specialitate în domeniul protecţiei civile, de cadrul
tehnic cu atribuţii în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor,
de şeful serviciului de urgenţă sau de şeful locului de
muncă în care este prevăzut un asemenea instructaj.
2.16.9.4. Problematica
instructajului constă în:
a. prezentarea
procedurilor specifice instructajului introductiv general pentru categoriile de
persoane prevăzute la art.
1.16.9.1. lit. a) şi b);
b. prezentarea
procedurilor din cadrul instructajului specific locului de muncă pentru
categoriile de persoane prevăzute la art.
1.16.9.1. lit. c) şi d);
c. prezentarea
unei proceduri special întocmite pentru persoanele prevăzute la art. 1.16.9.1. lit. e), prin care
acestea sunt instruite sumar (în maximum 15 minute) asupra principalelor reguli
de prevenire pe care trebuie să le respecte şi sunt atenţionate
asupra pericolelor existente în anumite locuri de pe traseul parcurs în incinta
operatorului economic sau a instituţiei.
2.16.9.5. Consemnarea efectuării instructajului pentru
personalul din afara operatorului economic sau a instituţiei se face
într-un proces-verbal întocmit în acest scop, care conţine problematica
prezentată şi tabelele cu numele, prenumele şi semnătura
persoanelor instruite.
2.16.10. Înregistrarea şi confirmarea instructajului
2.16.10.1. Instruirea în domeniul situaţiilor de
urgenţă se certifică prin înscrisuri realizate, după caz,
în fişa individuală de instructaj în domeniul situaţiilor de
urgenţă, în registrul de predare-primire a schimbului sau în
procesele-verbale de instruire.
2.16.10.2. Fişele individuale de instructaj se întocmesc
pentru toate persoanele angajate, conform modelului prevăzut în anexa nr.
2.16.10.3. După efectuarea instructajelor este obligatorie
completarea fişelor individuale de instructaj, înscrisul efectuându-se cu
pastă sau cu cerneală.
2.16.10.4. După completare, fişa individuală de
instructaj în domeniul situaţiilor de urgenţă se semnează
de persoana instruită şi de către persoanele care au efectuat
şi au verificat instructajul.
2.16.10.5. Prin semnătură persoana instruită
demonstrează participarea la instructaj, iar persoana care a verificat
instructajul confirmă, pe baza examinării persoanei instruite,
că aceasta şi-a însuşit cunoştinţele.
2.16.10.6. Conducătorii locurilor de muncă
răspund de păstrarea fişelor individuale de instructaj în
domeniul situaţiilor de urgenţă pentru personalul din subordine.
2.16.11.
Organizarea activităţii de instruire
2.16.11.1 Organizarea activităţii de instruire a
personalului angajat în muncă se va face avându-se în vedere
următoarele:
a. responsabilitatea
conducătorului instituţiei, managerului sau patronului privind
informarea şi instruirea salariaţilor cu privire la actele normative,
normele, regulile şi măsurile specifice instituţiei sau
operatorului economic respectiv, care reglementează managementul
situaţiilor de urgenţă, precum şi asupra sarcinilor ce le
sunt stabilite potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 481/2004;
b. respectarea
principiului responsabilităţii conducătorului instituţiei,
managerului sau patronului privind verificarea însuşirii de către
salariaţi a obligaţiilor ce le revin în cazul producerii
situaţiilor de urgenţă;
c. asigurarea
măsurilor tehnice şi organizatorice necesare pentru instruirea
eficientă a salariaţilor în domeniul situaţiilor de
urgenţă.
2.16.11.2. Sistemul de măsuri tehnice şi
organizatorice vizează în principal:
a. desemnarea
personalului care execută instructajele şi verifică
însuşirea cunoştinţelor;
b. stabilirea
categoriilor de instructaje şi de salariaţi, a duratei instructajelor
în funcţie de specificul activităţii operatorului economic sau a
instituţiei şi de periodicitatea instructajelor;
c. întocmirea
sau procurarea documentelor şi materialelor pentru planificarea,
organizarea, desfăşurarea şi verificarea instructajelor;
d. asigurarea
resurselor materiale şi documentare necesare pentru realizarea
activităţii.
2.16.11.3. Instruirea salariaţilor în domeniul
situaţiilor de urgenţă se realizează de către persoane
care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a. sunt
bine pregătite profesional;
b. cunosc
problematica specifică domeniului managementului situaţiilor de
urgenţă;
c. posedă
calităţi psihopedagogice şi atestatele
prevăzute de lege.
2.16.11.4. (1) Pot fi
desemnate să execute instructaje în domeniul situaţiilor de
urgenţă următoarele categorii de personal:
a. persoanele
cu atribuţii de conducere în cadrul unităţii, al
departamentului, compartimentului sau al sectorului de activitate ori
şefii locurilor de muncă în care este prevăzut un asemenea instructaj;
b. personalul
de specialitate în domeniul protecţiei civile (inspectorii de
protecţie civilă);
c. şefii
serviciilor de urgenţă;
d. cadrele
tehnice cu atribuţii în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor
sau persoanele atestate ca specialişti, verificatori şi experţi
în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor.
(2) Persoanele prevăzute la efectuează şi verificările
privind însuşirea cunoştinţelor de către persoanele
instruite.
2.16.11.5. (1) În
activitatea de instruire în domeniul situaţiilor de urgenţă se
pot utiliza următoarele mijloace:
a. vizuale:
afişe, broşuri, pliante, fotomontaje, panouri, inscripţii
şi indicatoare de securitate, grafice, machete, fotografii etc.;
b. audiovizuale:
filme de scurt metraj, înregistrări video, proiecţii comentate de
diafilme sau la epidiascop şi altele;
c. auditive:
instructaje, conferinţe, expuneri, consultaţii, dezbateri,
concursuri, casete audio etc.;
d. practic-aplicative:
exerciţii, aplicaţii, demonstraţii şi antrenamente
executate la locul de muncă sau în poligoane amenajate.
(2) La alegerea mijloacelor se va avea
în vedere asigurarea caracterului intensiv al activităţii de
instruire.
2.16.11.6. Instructajele în domeniul situaţiilor de
urgenţă se fac pe baza unor materiale scrise (proceduri) întocmite de
persoanele desemnate şi aprobate de conducătorul instituţiei, de
manager sau de patron.
2.16.11.7. Baza materială şi documentară
necesară în vederea desfăşurării şi verificării
instructajelor cuprinde:
a. legislaţia
specifică în vigoare;
b. manuale
şi cursuri de specialitate;
c. standarde;
d. cărţi,
broşuri, cataloage, pliante, reviste;
e. filme,
diapozitive;
f.
afişe, panouri grafice,
fotomontaje;
g. machete,
mostre de diapozitive şi instalaţii;
h. teste de
verificare.
2.16.12. Cerinţe privind materialele necesare pentru
instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă
2.16.12.1. La realizarea materialelor de instruire în domeniul
prevenirii şi stingerii incendiilor se va ţine seama în principal de
următoarele cerinţe:
I. Cerinţe generale:
a.
conţinutul materialelor va fi în
concordanţă cu bazele teoretice ale activităţii de
management al situaţiilor de urgenţă, precum şi cu
legislaţia specifică în vigoare;
b.
realizarea materialelor se va baza pe
principiile pedagogiei moderne;
c.
conţinutul şi realizarea materialelor
vor fi adecvate nivelului de pregătire a subiecţilor cărora li
se adresează.
II. Cerinţe specifice pentru cursuri
şi manuale:
a.
să fie elaborate în baza unei
documentaţii bibliografice actualizate;
b.
să folosească terminologia
specifică domeniului situaţiilor de urgenţă;
c.
redactarea să fie clară,
concisă, fără formulări şablon;
d.
cunoştinţele să fie
expuse în mod sistematic, într-o ordine logică;
e.
gradul de abstractizare să fie în
concordanţă cu nivelul de pregătire a persoanelor cărora li
se adresează;
f.
structura materialelor să asigure o
alternativă şi un raport optim între cunoştinţele teoretice
şi practice corespunzătoare nivelului de pregătire a
personalului căruia îi sunt adresate;
g.
să cuprindă ilustraţii
şi desene, ideograme şi tabele.
III. Cerinţe specifice pentru
afişe:
a.
grafica să fie simplă,
accentuându-se elementele principale ale temei şi suprimându-se detaliile
nesemnificative;
b.
textul să fie concis şi
vizibil de la 4 -
IV. Cerinţe specifice pentru filme:
a.
scenariul să asigure perceperea
corectă şi clară a mesajului;
b.
imaginea şi sonorul să fie
clare şi sugestive;
c.
formele de prezentare să reprezinte
filmări reale şi animaţie;
d.
durata proiecţiei să fie de 10
- 20 de minute.
V. Cerinţe specifice pentru teste de
verificare:
a.
să cuprindă un număr
suficient de întrebări-problemă din materialul de instruire utilizat;
b.
întrebările să fie formulate
într-o formă clară şi concisă, astfel încât să
permită un răspuns scurt care să necesite cât mai puţin
timp pentru scris;
c.
să fie însoţite de sistemul de
cotare, grile de verificare şi instrucţiuni de completare.
2.16.13. Dispoziţii finale
2.16.13.1. Prevederile prezentelor dispoziţii generale nu
se aplică salariaţilor care au calitatea de membru al serviciilor de
urgenţă.
2.16.13.2. (1) În
situaţia imobilelor (clădirilor)
sau amenajărilor folosite simultan de mai mulţi utilizatori,
proprietarul clădirii va pune la dispoziţie acestora procedurile
specifice instructajului introductiv general, efectuarea celorlalte categorii
de instructaje rămânând în răspunderea utilizatorului.
(2) Intervalele de timp la care se
execută instructajul periodic sunt stabilite de către proprietarul
imobilelor (clădirii) sau al amenajării prin contractul,
convenţia, înţelegerea de închiriere sau prin locaţia de
gestiune etc.
(3) Utilizatorul trebuie să
facă dovada însuşirii de către toţi salariaţii proprii
a cunoştinţelor şi problematicii care au făcut obiectul
instruirilor.
2.16.13.3. În clădirile publice în care se
organizează activităţi la care participă simultan mai mult
de 50 de persoane, prin grija proprietarului sau a administratorului
clădirii respective, înainte de începerea activităţii se va
prezenta o procedură sintetică privind regulile generale de prevenire
a situaţiilor de urgenţă şi modul de comportare şi
acţiune în cazul producerii acestora.
2.16.13.4. Conducătorii instituţiilor, managerii,
patronii, utilizatorii, proprietarii, administratorii sau alte persoane cu
funcţii similare vor asigura păstrarea tuturor documentelor care
să certifice organizarea şi desfăşurarea instruirii în
domeniul situaţiilor de urgenţă în conformitate cu prevederile
prezentelor dispoziţii generale.
2.16.13.5. Pentru instruirea personalului în domeniul
situaţiilor de urgenţă managerii, patronii sau alte persoane cu
funcţii similare pot încheia contracte ori convenţii cu persoane
fizice sau juridice care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 1.16.11.3..
2.16.13.6. Persoanele fizice sau juridice care realizează
în scopul comercializării materiale pentru instruire în domeniul
situaţiilor de urgenţă trebuie să obţină avizul
Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.
ANEXA 1 la dispoziţiile
generale
Copertă faţă
Unitatea
________________________
FIŞĂ INDIVIDUALĂ
de instructaj în domeniul situaţiilor
de urgenţă
(model)
Numele
şi prenumele ________________________________________________
Marca
____________________________________
Domiciliul
_______________________________________________________________________
Copertă verso
ATENŢIE!
Nici o persoană nu va fi admisă la
lucru fără efectuarea instructajului introductiv general şi a
instructajului la locul de muncă.
Pagina 1
Date
personale
Data
şi locul naşterii ________________________________________ (zz.ll.aaaa/localitatea/judeţ)
Studii
___________________________________________________________________________
Calificarea (specialitatea, meseria)
____________________________________________________
Locul de
muncă ___________________________________________________________________
Funcţia
_________________________________________________________________________
Instructaj
la angajare
1. Instructajul introductiv general
Instructajul a fost efectuat la data de ________________, timp de
_________ore de către ________________, având funcţia de
___________________________________________________.
Conţinutul instructajului
___________________________________________________________ .
Semnătura salariatului (persoanei care a verificat însuşirea
cunoştinţelor)
___________________________________________________________
Semnătura persoanei instruite ___________________________________.
2. Instructajul la locul de muncă
Instructajul a fost efectuat la data de
_______________ pentru locul de muncă _____________, specialitatea
(meseria) ________________, timp de __________ ore de către ___________,
având funcţia de _________________________________________________________________________
.
Conţinutul instructajului
___________________________________________________________ .
Semnătura salariatului (persoanei care a verificat însuşirea
cunoştinţelor)
_______________________________________________________________________________.
Semnătura persoanei instruite
_______________________________________________________
3. Admis la lucru
Data
_________________________________________
Numele
şi prenumele ______________________________________________________________
Funcţia (şef secţie, atelier, şantier etc.)
________________________________________________
Pagina 2 şi următoarele
Instructaj periodic
_____________________________________________________________________________
Nr. Specialitatea Materialul
Durata Semnătura
persoanei Semnătura celui
crt.
predat (ore) instruite care a instruit
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
|
|