RO

HU

SOLUŢIONAREA CERERILOR PRIVIND

ÎNREGISTRAREA ACTELOR ŞI FAPTELOR DE STARE CIVILĂ

 

 

1) Înregistrarea naşterii (detalii)

2) Înregistrarea căsătoriei (detalii)

3) Înregistrarea decesului (detalii)

4) Eliberarea certificatelor/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă (detalii)

5) Eliberarea adeverinței de stare civilă (detalii)

6) Eliberarea formularelor standard multilingve (detalii)

7) Transcrierea certificatelor şi extraselor de stare civilă procurate din străinătate (detalii)

8) Schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice (detalii)

9) Înscrierea modificărilor intervenite în statutul civil sau cu privire la nume, produse în străinătate (detalii)

9.1) Înscrierea mențiunilor cu privire la căsătoria, desfacerea, încetarea sau anularea căsătoriei (detalii)

9.2) Înscrierea mențiunilor cu privire la schimbarea numelui și/sau prenumelui (detalii)

9.3) Înscrierea mențiunilor de stabilire a filiației prin recunoaștere sau hotărâre judecătorească definitivă și/sau încuviințare a purtării numelui, contestare a recunoașterii sau tăgăduire a paternității (detalii)

10) Înscrierea mențiunii de dobândire/redobândire a cetățeniei române (detalii)

11) Codul numeric personal (detalii)

12) Rectificarea actelor de stare civilă (detalii)

13) Divorţul pe cale administrativă (detalii)

14) Lista statelor ale căror documente sunt scutite de apostilare sau supralegalizare (detalii)

15) Lista statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga ale căror documente trebuie obligatoriu apostilate (detalii)

16) Lista statelor membre ale Uniunii Europene (detalii)

17) Lista statelor membre ale Spaţiului Economic European (detalii)

18) Lista statelor semnatare ale Convenţiei de la Viena (detalii)

19) Informare cu privire la conţinutul Regulamentului UE 1191/2016 (detalii)

20) Regulamentul CE 2201/2003 (deschide)

21) Regulamentul UE 1111/2019 (deschide)

Commission Internationale de l`État Civil, CIEC http://www.ciec1.org/

Hague Conference on Private International Law/Conférence de la Haye de droit international privé https://www.hcch.net/en/instruments/conventions/status-table/?cid=41

Portalul European e-Justice, https://beta.e-justice.europa.eu

 

 

1) ÎNREGISTRAREA NAŞTERII

 

Înregistrarea naşterii se face de structura de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. sau, după caz, de ofiţerul de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul.

Termenul pentru declararea şi înregistrarea naşterii copilului este de:

a) 30 zile de la data naşterii, pentru copilul născut viu şi aflat în viaţă;

b) 3 zile de la data naşterii, pentru copilul născut mort;

c) 24 de ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat înăuntrul termenului de 30 zile;

d) 30 de zile pentru copilul cu vârsta de până la un an, găsit sau părăsit de mamă în maternitate/unităţi sanitare.

Întocmirea actului de naştere se face pe baza declaraţiei verbale a persoanelor prevăzute de art. 16 din Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv:

• oricare dintre părinţi; în cazul în care părinţii, din diferite motive nu pot declara naşterea copilului, această obligaţie revine:
  • medicului;
  • persoanelor care au fost de faţă la naştere;
  • asistentului social;
  • personalului cu atribuţii de asistenţă socială din unitatea sanitară în care a avut loc naşterea;
  • oricărei persoane care a luat cunoştinţă despre naşterea copilului.

I. Documentele necesare înregistrării naşterii:

• certificatul medical constatator al naşterii;
• actul de identitate al mamei şi/sau al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de mamă;
• certificatul de căsătorie al părinţilor copilului, în original, dacă sunt căsătoriţi; în cazul în care căsătoria părinţilor a fost încheiată în străinătate şi nu a fost transcrisă/înscrisă în registrele de stare civilă române, se procedează la transcrierea în regim de urgenţă a certificatelor de stare civilă emise de autorităţile străine în registrele de stare civilă române; naşterea copilului se înregistrează după transcrierea/înscrierea căsătoriei părinţilor;
• sentința definitivă de divorț, copie legalizată de instanță /certificatul de divorț în original, după caz;
• * declaraţie scrisă cu privire la numele pe care îl va dobândi copilul, în situaţia în care părinţii poartă nume de familie diferit; în lipsa acordului părinţilor cu privire la numele de familie al copilului, instanţa de tutelă hotărăşte numele copilului şi comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă la S.P.C.L.E.P./primăria unităţii administrativ-teritoriale care a înregistrat actul de naştere; certificatul de naştere se eliberează numai după înscrierea menţiunii privind stabilirea numelui de familie de către instanţa de tutelă; similar se procedează şi în cazul în care ofiţerul de stare civilă a refuzat înscrierea prenumelui, iar părinţii nu vor să opteze pentru un alt prenume;
• pentru copilul născut în afara căsătoriei, *declaraţie de recunoaştere, dată în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei; recunoaşterea fără încuviinţarea purtării numelui minorului se poate face şi în faţa notarului public; tatăl minor îl poate recunoaşte singur pe copilul său dacă face dovada discernământului la momentul recunoaşterii, prin efectuarea expertizei psihiatrice;
• *declaraţie cu privire la domiciliul copilului, în cazul în care părinţii au domicilii diferite; dacă declararea naşterii se face de către o persoană, alta decât unul dintre părinţi, se prezintă declaraţia notarială a oricăruia dintre părinţi, din care să rezulte domiciliul copilului;
• *declaraţie cu privire la naţionalitatea copilului şi a părinţilor.

* declaraţii – formulare tipizate care se completează la S.P.C.L.E.P. / primărie în faţa ofiţerului de stare civilă delegat.

Obs.:

• În cazul în care mama copilului a fost căsătorită și a divorțat în intervalul de timp cuprins între a trei sutea și a o sută optezecea zi dinaintea nașterii copilului devin aplicabile la înregistrarea nașterii/transcrierea certificatului ori extrasului străin prevederile art. 414 alin (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, potrivit cărora „copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei, prezumția de paternitate operând chiar dacă nașterea minorului are loc după divorț".

• Timpul legal al concepției se calculează de la data nașterii, înapoi până la 180 de zile, iar de la a 180-a zi până la a 300-a zi se întinde perioada concepției. În situația în care o parte din această perioadă se situează în timpul căsătoriei (încă nedesfăcută prin divorț), înseamnă că nou-născutul beneficiază de prezumția legală de paternitate (copil conceput în timpul căsătoriei).

• Numele de familie sau prenumele formate din două sau mai multe cuvinte se scriu cu cratimă.

• Prenumele declarat la data înregistrării nașterii nu poate fi format din mai mult de trei cuvinte.

• Codul numeric personal se atribuie doar copiilor cetățeni români;

• Pentru copilul născut mort se întocmeşte numai actul de naştere.

 

În cazul în care unul dintre părinţi sau ambii sunt cetăţeni străini sau apatrizi, sunt necesare documentele menţionate mai sus, precum şi următoarele:

• paşaportul părintelui cetăţean străin sau apatrid/părinţilor cetăţeni străini sau apatrizi, respectiv actul de identitate pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene ori Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene sau, după caz, documentul de identitate eliberat de Inspectoratul General pentru Imigrări, în original. În cazul actelor de identitate/călătorie care nu conţin date înscrise prin utilizarea alfabetului latin se solicită traducerea legalizată a filei care conţine datele de identificare ale persoanei; totodată, dacă din documentele străine prezentate nu rezultă în mod distinct care este numele de familie şi prenumele se solicită declaraţia notarială a titularului în acest sens;
• certificatul de căsătorie al părinţilor copilului, înregistrat în registrele de stare civilă române, dacă unul dintre părinţi este cetăţean român; dacă ambii părinţi sunt cetăţeni străini se prezintă certificatul de căsătorie, în original, precum şi traducerea legalizată a acestuia, apostilate/supralegalizate, după caz;
• când declaraţia naşterii este făcută de un cetăţean străin, necunoscător al limbii române ori de o persoană cu handicap auditiv sau surdocecitate, documentele necesare înregistrării actului se solicită prin intermediul unui interpret autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual ori al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate.

În situaţia în care ambii părinţi au vârsta sub 14 ani sunt necesare, pe lângă certificatul medical constatator al naşterii, următoarele:

• certificatul de naştere al mamei, al tatălui după caz;
• actul de identitate al reprezentantului legal al unuia dintre părinţii copilului;
• actul de identitate al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de reprezentantul legal al mamei copilului;
• expertiza psihiatrică care să facă dovada discernământului la momentul recunoaşterii copilului de către tatăl minor.

II. În situaţia în care mama nu poate prezenta un act de identitate, este necesar şi documentul întocmit de reprezentantul poliţiei cu ocazia verificărilor efectuate cu privire la datele de identificare a mamei şi a verificărilor în registrele de stare civilă şi în Registrul Naţional de Evidenţă a Persoanelor;

III. În situaţia în care naşterea mamei nu este înregistrată, declaraţia naşterii se face în scris de către persoanele prevăzute la art. 16 din actul normativ de referinţă, în baza următoarelor documente:

• procesul verbal privind identitatea declarată de mamă, întocmit de reprezentantul D.G.A.S.P.C., al poliţiei şi de cel al unităţii sanitare;
• certificatul medical constatator al naşterii;
• actul de identitate al declarantului;
• în situaţia în care copilul nu este recunoscut de tată este necesară dispoziţia primarului unităţii administrativ teritoriale unde se înregistrează naşterea, cu privire la numele de familie şi prenumele copilului;
• în situaţia în care copilul este recunoscut de tată este necesară declaraţia de recunoaştere din partea acestuia din care să rezulte numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează şi consimţământul mamei.

IV. Atunci când declararea naşterii se face după expirarea termenelor legale, dar nu mai târziu de un an de la naștere, actul de naştere se întocmeşte la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul.

Dacă declarația de naștere a fost facută după trecerea unui an de la data nașterii, întocmirea actului de naștere se face la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, cu avizul conform al serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor. În acest caz, cererea se depune fie la S.P.C.L.E.P./primăria competentă să înregistreze naşterea, fie la S.P.C.L.E.P./primăria în raza căreia are domiciliul unul dintre părinţi/persoana majoră neînregistrată, respectiv sediul instituţia interesată.

Sunt necesare după caz, documentele prevăzute la art. 14^1 alin. (2) sau (3) din Legea nr. 119/1996 republicată, iar dacă nu există certificat medical constatator al naşterii este necesar raportul de expertiză medico-legală.

Dispoziţiile menţionate se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care naşterea unui cetăţean român s-a produs în străinătate şi nu a fost declarată ori a fost înregistrată cu date nereale privind identitatea părinţilor, iar declararea naşterii sau înregistrarea naşterii se face în ţară la S.P.C.L.E.P. /primăria în raza căreia are domiciliul unul dintre părinţi (după ce M.A.I. verifică prin M.A.E. dacă naşterea a fost înregistrată în străinătate).

Înregistrarea tardivă a naşterii copiilor cu vârsta de până la 14 ani se face în baza documentelor prevăzute la pct. I, iar dacă nu există certificat medical constatator al naşterii, este necesară expertiza medico-legală cu privire la data naşterii, în format an, lună, zi, şi sexul persoanei.

La înregistrarea tardivă a naşterii copiilor cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani se prezintă documentele necesare înregistrării naşterii copilului cu vârsta de până la 14 ani, precum şi declaraţia persoanei a cărei naştere nu a fost înregistrată şi, după caz, a părinţilor sau ocrotitorului/reprezentantului legal ai/al persoanei, la care anexează 2 fotografii mărimea 3/4 cm, potrivit modelelor prevăzute în anexa nr. 20, respectiv în anexa nr. 21 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 64/2016 cu modificările şi completările ulterioare; declaraţia se dă în faţa ofiţerului de stare civilă/personalului cu atribuţii de stare civilă.

Înregistrarea tardivă a naşterii persoanei majore

Cererea scrisă a declarantului este însoţită de următoarele documente:

• certificatul medical constatator al naşterii;
• declaraţia persoanei a cărei naştere nu a fost înregistrată, dată în faţa ofiţerului de stare civilă/personalului cu atribuţii de stare civilă, la care anexează două fotografii mărimea 3/4 cm;
• declaraţia a doi membri ai familiei, iar în lipsa acestora, a două persoane care o cunosc, dată în faţa ofiţerului de stare civilă.

În toate cazurile în care o persoană de sex feminin solicită înregistrarea tardivă a naşterii sale, aceasta dă o declaraţie în faţa ofiţerului de stare civilă/personalului cu atribuţii de stare civilă, din care să rezulte dacă are vreun copil a cărui naştere a fost înregistrată în conformitate cu prevederile art. 14^1 alin. (4) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Întocmirea actului de naştere pentru copilul/majorul găsit se face la S.P.C.L.E.P. / primăria unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază a fost găsit copilul, în baza următoarelor documente:

• declaraţia scrisă a persoanei care l-a găsit, ori referatul reprezentantului S.P.A.S., din cadrul unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia a fost găsit copilul;
• procesul-verbal întocmit şi semnat de reprezentantul unităţii de poliţie competente, de medic şi de reprezentantul S.P.A.S.;
• dispoziţia de stabilire a numelui şi prenumelui, emisă de primar, pentru situaţiile în care nu se cunosc numele de familie şi prenumele copilului, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 22 din H.G. nr. 64/2011, republicată;
• expertiza medico-legală privind stabilirea sexului şi a vârstei aproximative ale copilului.

Întocmirea actului de naştere pentru copilul părăsit de mamă în unităţi sanitare se face după împlinirea termenului legal de 30 de zile de la întocmirea procesului-verbal de constatare a părăsirii copilului, semnat de reprezentantul D.G.A.S.P.C., de reprezentantul poliţiei şi de cel al unităţii sanitare, în baza procesul-verbal de constatare a părăsirii şi a următoarelor documente:

• certificatul medical constatator al naşterii;
• autorizarea instanţei de tutelă în a cărei rază a fost părăsit copilul, cu privire la măsura plasamentului în regim de urgenţă;
• răspunsul poliţiei cu privire la rezultatul verificărilor privind identitatea mamei;
• dispoziţia de stabilire a numelui şi prenumelui, emisă de primar, pentru situaţiile în care nu se cunosc numele de familie şi prenumele copilului;
• declaraţia de înregistrare a naşterii.

V. Competenţa înregistrării adopției aparţine structurii de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. sau, după caz, ofiţerului de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază se află domiciliul adoptatorilor/adoptatorului.

Dacă adoptatorii sunt cetățeni străini ori cetățeni români cu domiciliul sau reședința în străinătate , noul act de naștere se va întocmi la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau după caz, de ofițerul de stare civilă din cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale în raza căreia s-a aflat domiciliul celui adoptat până la momentul încuviințării adopției ori sediul instituției de ocrotire, în cazul copiilor care s-au aflat în îngrijirea acesteia anterior încuviințării adopției.

Dacă adoptatul este cetăţean român cu domiciliul în străinătate, noul act de naştere se va întocmi de către Direcţia de Stare Civilă a Sectorului 1 al municipiului București.

Actele necesare: sentinţa judecătorească, în copie legalizată de către instanţa care a pronunţat-o, definitivă, certificatul de naştere în original al adoptatului, certificatul de căsătorie al adoptatorilor, actele de identitate ale adoptatorilor, actul de identitate al adoptatului, după caz.

Înregistrarea adopţiei încuviinţată în străinătate

Înscrierea adopției se face la cererea persoanei îndreptățite, depusă personal sau prin împuternicit cu procură specială.

Adopțiile încuviințate în străinătate privind cetățenii români se înscriu prin întocmirea unui nou act de naștere la Direcția de Stare Civilă a Sectorului 1 al municipiului București, în baza documentelor eliberate de autoritățile străine, după recunoașterea hotărârii de adopție de către tribunalul competent a soluționa cererea de recunoaștere, respectiv tribunalul de pe raza județului unde își are sau a avut domiciliul persoana interesată.

Adopțiile cu efecte restrânse încuviințate în străinătate privind cetățenii români se înscriu numai prin mențiune pe marginea actelor de stare civilă ale adoptatului, după recunoașterea hotărârii de adopție de către tribunalul competent a soluționa cererea de recunoaștere, respectiv tribunalul de pe raza județului unde își are sau a avut domiciliul persoana interesată.

Adopțiile încuviințate în străinătate privind persoane ale căror acte de naștere și, după caz, de căsătorie sunt înregistrate în România, se înscriu numai prin mențiune, dacă la data încuviințării adopției acestea nu aveau cetățenie română, de către S.P.C.L.E.P./ primăria unității administrativ-teritorială competent/ competentă care are în păstrare actul de naștere.

Acte necesare: sentinţa de recunoaştere de către tribunalul competent a sentinţei de încuviinţare a adopţiei din străinătate, conform prevederilor art. 1095 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă sau, după caz, potrivit dispozițiilor Regulamentului 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, sentinţa de adopţiei în original, împreună cu traducerea legalizată, certificatul de naştere în original al adoptatului şi, după caz, certificatul de căsătorie şi certificatele de naştere ale copiilor, certificatul de căsătorie al adoptatorilor, tradus şi legalizat, dacă este cazul, actele de identitate sau pașapoartele părinților adoptatori/firești, actul de identitate al adoptatului, după caz, precum și alte documente necesare întocmirii actului de naștere/ înscrierii mențiunii de adopție.

Sentinţa de adopţie prezentată în original și traducerea legalizată, dacă nu este făcută în România trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) Documentele eliberate de instituții ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 5.10.1961 se apostilează;

b) Documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate (detalii);

c) Documentele care nu se regăsesc în una din situaţiile prevăzute anterior, se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. 6 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/02.03.2011, coroborate cu prevederile art. 1093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Sunt scutite de supralegalizare sau apostilare, documentele prevăzute în Regulamentul (UE) 1191/2016.

De asemenea, extrasele multilingve de stare civilă emise de către statele membre ale Convenției de la Viena din 1976 sunt acceptate fără traducere, legalizare (apostilare), sau o formalitate echivalentă pe teritoriul fiecărui stat parte la convenţie.

 

 

2) ÎNREGISTRAREA CĂSĂTORIEI

2.1. Căsătoria între doi cetăţeni români

2.2. Căsătoria între un cetăţean român şi un cetăţean străin (căsătorie mixtă)

 

2.1. Căsătoria între doi cetăţeni români

Declaraţia de căsătorie se face personal, de către viitorii soţi, în scris, la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria locului de domiciliu ori de reşedinţă al unuia dintre ei.

Prin excepţie, căsătoria poate fi încheiată în altă unitate administrativ-teritorială decât cea în a cărei rază teritorială domiciliază sau îşi au reşedinţa viitorii soţi, numai cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale unde se încheie căsătoria.

Căsătoria se poate încheia şi în afara sediului S.P.C.L.E.P. sau, după caz, al primăriei competente, cum ar fi grădinile publice, parcurile, muzeele şi alte locuri în aer liber, la cererea viitorilor soţi, cu aprobarea primarului.

Căsătoria se încheie începând cu a 11-a zi de la depunerea declarației de căsătorie, dar nu mai târziu de a 30-a zi, cu obligația reînnoirii certificatelor medicale prenupțiale, care au termen de valabilitate 14 zile de la data emiterii.

În declaraţia de căsătorie, viitorii soţi vor menţiona următoarele:

• că nu există niciun impediment legal la căsătorie;
• numele de familie pe care îl vor purta în timpul căsătoriei; viitorii soţi pot conveni să îşi păstreze numele dinaintea căsătoriei, să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite; de asemenea un soţ poate să îşi păstreze numele dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte numele lor reunite;
• regimul matrimonial ales; viitorii soţi pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală, *separaţia de bunuri sau *comunitatea convenţională;
• naţionalitatea.

Odată cu declaraţia de căsătorie, viitorii soţi vor prezenta următoarele documente:

• documentul cu care se face dovada identităţii şi a domiciliului/reşedinţei, după caz, în original;
• certificatul de naştere, în original;
• certificatul medical privind starea sănătăţii, valabil 14 zile de la data emiterii şi care trebuie să cuprindă menţiunea expresă că persoana se poate sau nu căsători (certificat prenupţial);
• acte traduse şi legalizate ori certificate de ofiţerul de stare civilă, în original, din care să rezulte desfacerea căsătoriei anterioare dacă este cazul (certificatul de deces al fostului soţ, certificatul de naştere sau de căsătorie, cu menţiunea de desfacere a căsătoriei, sentinţa de divorţ rămasă definitivă şi irevocabilă).

În situaţia în care viitorii soţi stabilesc un alt regim matrimonial decât cel al comunităţii legale, aceştia vor prezenta *convenţia matrimonială autentificată de către notarul public.

Dovada identităţii pentru cetăţenii români se poate face cu buletinul de identitate, cartea de identitate sau cartea de identitate provizorie, care trebuie să fie valabile atât la data depunerii declaraţiei de căsătorie, cât şi la data oficierii căsătoriei.

În cazul cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate (C.R.D.S.), aceştia se vor legitima cu paşaportul aflat în termen de valabilitate, respectiv cu C.I.P. C.R.D.S.

În aceeaşi zi cu primirea declaraţiei de căsătorie, ofiţerul de stare civilă dispune publicarea acesteia, prin afişarea în extras, într-un loc special amenajat, la sediul primăriei unde urmează să se încheie căsătoria, precum şi pe pagina de internet a acesteia.

Orice persoană poate face opunere la căsătorie, dacă există o piedică legală ori dacă alte cerinţe ale legii nu sunt îndeplinite. Opunerea la căsătorie se va face numai în scris, cu arătarea dovezilor pe care ea se întemeiază.

Căsătoria nu poate fi dovedită decât prin certificatul de căsătorie, eliberat pe baza actului întocmit în registrul actelor de stare civilă.

 

2.2. Căsătoria între un cetăţean român şi un cetăţean străin (căsătorie mixtă)

 

I. Legitimarea cetăţenilor străini la încheierea căsătoriei

Cetăţenii străini care doresc să încheie căsătorii pe teritoriul României vor face dovada identităţii şi a dreptului de şedere, astfel:

a) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European: cu documentul de identitate sau paşaportul emise de statul ai căror cetăţeni sunt;

b) Străinii din statele terţe: cu paşaportul emis de statul ai căror cetăţeni sunt, în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României;

c) Apatrizii: cu paşaport emis în baza Convenţiei privind statutul apatrizilor din anul 1954, însoţit de permisul de şedere temporară sau permanentă;

d) Cetăţenii străini cărora li s-a acordat o formă de protecţie în România: cu document de călătorie emis în baza Convenţiei de la Geneva din 1951 sau cu documentul de călătorie pentru străinii care au obţinut protecţie subsidiară-protecţie umanitară condiţionată;

e) Cetăţenii străini solicitanţi de azil în România: cu paşaportul emis de statul ai căror cetăţeni sunt, însoţit de documentul temporar de identitate;

*Rezidenţii străini fac dovada domiciliului/reşedinţei cu documentul eliberat de I.G.I.

*Documentele de identitate şi viza de intrare pe teritoriul României trebuie să fie valabile atât la data depunerii declaraţiei de căsătorie, cât şi la data oficierii căsătoriei.

*Nu sunt valabile pentru încheierea căsătoriei pe teritoriul României următoarele categorii de documente:

● documentul temporar de identitate, pentru solicitanții de azil, care are înscrisă mențiunea „identitate declarată”;

● documentul care face dovada statutului de tolerat;

● decizia de returnare.

 

II. Cetăţenii străini la depunerea dosarului de căsătorie trebuie să prezinte, pe lîngă documentele enumerate mai sus, şi dovezi eliberate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale țărilor ai căror cetățeni sunt, din care să rezulte că sunt îndeplinite condițiile de fond cerute de legea lor națională pentru încheierea căsătoriei .

Cetăţenii statelor cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă juridică în materie civilă sau de drept al familiei, precum și cetățenii statelor care nu au misiune diplomatică acreditată în România, precum și cetățenii străini care încheie căsătoria la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră ale României fac dovada îndeplinirii condiților de fond cerute de legea lor națională pentru încheiera căsătoriei, cu documente justificative eliberate de autoritățile competente ale statului de cetățenie (datate recent – maxim 3 luni de la emitere, ori care au prevăzut în conţinut termenul de valabilitate).

Aceste state sunt următoarele: Republica Albania, Republica Austria, Belgia, Bulgaria, Bosnia şi Herţegovina, Republica Cehă, Republica Populară Democrată Coreea, Croaţia, Cuba, Republica Franceză, Republica Macedonia de Nord, Republica Moldova, Republica Muntenegru, Republica Populară Mongolă, Republica Polonă, Federaţia Rusă, Republica Serbia, Slovacia, Slovenia, Republica Ungară, Ucraina.

Documentele eliberate de aceste state sunt SCUTITE DE APOSTILARE şi SUPRALEGALIZARE.

III. Cetăţenii străini  vor prezenta şi declaraţii notariale din care să rezulte că nu sunt căsătoriți şi îndeplinesc toate condiţiile necesare pentru încheierea căsătoriei în fața autorităților române competente.

IV. Reglementări speciale  la încheierea căsătoriei dintre un cetăţean român şi un cetăţean străin aparţinând unuia din următoarele state: Israel, Norvegia, Elveţia, Arabia Saudită, Kuwait, Germania, Ucraina, Republica Moldova, Olanda, Bosnia şi Herţegovina, Republica Cehă, Cuba, India, Ungaria, Georgia, Republica Chile, Spania, R. Slovacia, Canada şi Maroc, SUA, Polonia, Armenia, Columbia .

Pentru mai multe informaţii vă veţi adresa ofiţerului de stare civilă delegat din cadrul S.P.C.L.E.P. / primăriei în a cărei rază administrativ teritorială urmează să se încheie căsătoria.

V. Documentele administrative emise de statele semnatare ale Convenţiei de la Haga, cu excepția statelor membre ale Uniunii Europene, vor fi în mod obligatoriu APOSTILATE.

VI. Documentele administrative emise de autorităţile care nu au ratificat Convenţia de la Haga şi nu au tratate/convenţii/acorduri încheiate cu România, vor fi în mod obligatoriu supralegalizate, în conformitate cu prevederile art. 1093 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă.

 

SUPRALEGALIZARE - pe lângă ştampila organului emitent, actul trebuie să aibă ştampila Ambasadei sau a Consulatului român din statul de origine, sau a Ambasadei ori Consulatului statului de origine din România şi, în ambele situaţii, ştampila Ministerului Afacerilor Externe - Direcţia Generală Afaceri Consulare - Biroul Legalizări Documente.

 

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE
DEPARTAMENTUL CONSULAR
BIROUL LEGALIZĂRI DOCUMENTE
https://www.mae.ro/node/6869

Adresa: Aleea Alexandru nr. 24, sector 1, Bucureşti
Telefon 021.4311635
e-mail: legalizari@mae.ro

PROGRAM DE LUCRU CU PUBLICUL

Luni - joi: 09:00 – 12:00; 13:00 – 15:00

Vineri: 09:00 – 13:00

Procedura de supralegalizare a actelor oficiale de către Ministerul Afacerilor Externe român se prestează cu titlu gratuit.

 

VII. În situația în care cetățeanul străin nu este cunoscător al limbii române precum și în cazul în care unul sau ambii soți au handicap auditiv sau surdocecitate, se va folosi interpret autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual ori al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate, atât la depunerea actelor cât şi în ziua oficierii căsătoriei, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.

VIII. În cazul persoanelor care au statutul de refugiat sau de solicitant de azil în România şi au dobândit cetăţenia română, documentele de stare civilă sunt exceptate de la apostilare sau supralegalizare.

IX. Când viitorii soţi au locul naşterii în România şi se legitimează cu documente de identitate eliberate de autorităţile altui stat, iar din confruntarea datelor înscrise în certificatul de naştere şi documentul de legitimare rezultă că au intervenit modificări în statutul civil, se procedează mai întâi la înscrierea, pe marginea actului de naştere a menţiunilor referitoare la modificările intervenite, după care se primeşte declaraţia de căsătorie.

 

3) ÎNREGISTRAREA DECESULUI

 

Actul de deces se întocmeşte la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria localităţii pe raza căreia s-a produs decesul ori s-a găsit cadavrul, în termen de 3 zile de la data încetării din viață a persoanei, fără a se socoti ziua în care s-a produs decesul. În cazul în care decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau din orice altă cauză violentă, precum și în cazul găsirii unui cadavru, termenul de declarare a decesului se socotește de la data eliberării certificatului medical constatator.

Odată cu declaraţia de deces, declarantul va depune şi următoarele acte:

• certificatul medical constatator al decesului, întocmit şi semnat de medicul sau cadrul mediu sanitar care a făcut constatarea, în care trebuie consemnată cauza decesului, fără prescurtări, înscrisă cu majuscule;
• certificatul de naştere şi de căsătorie, după caz;
• actul de identitate al celui decedat sau pașaportul, în cazul decesului unui cetățean român cu domiciliul în străinătate, în original;
• documentul de evidenţă militară, pentru persoanele supuse obligaţiunilor militare.

În cazurile în care declarantul nu poate prezenta certificatele de stare civilă şi/sau documentul cu care se face dovada identității persoanei decedate, va declara în scris motivul neprezentării acestora şi datele de stare civilă ale decedatului.

Când decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru, fie că este sau nu identificat, înregistrarea se face în baza certificatului medical constatator al decesului şi a dovezii eliberată de poliţie sau de parchet, din care să rezulte că una dintre aceste autorităţi a fost sesizată despre deces.

În cazul în care decesul nu a fost declarat în termenele legale, întocmirea actului de deces se face numai cu aprobarea parchetului.

După întocmirea actului de deces, la cerere, se poate elibera declarantului o adeverinţă de înhumare sau de incinerare.

Înhumarea sau incinerarea unui cetăţean român al cărui deces s-a produs şi s-a înregistrat în străinătate se face pe baza adeverinţei de înhumare sau incinerare eliberată de primăria în a cărei rază teritorială urmează să se facă înhumarea sau incinerarea, precum și a certificatului/extrasului de deces eliberat de autoritățile străine, însoțit de traducerea legalizată sau, după caz, a certificatului de deces emis de misiunea diplomatică sau de oficiul consulat de carieră al României.

În situaţia în care decesul s-a produs în străinătate şi nu s-a înregistrat la autorităţile străine competente sau la misiunile diplomatice ori oficiile consulare de carieră ale României, actul de deces se întocmeşte de ofiţerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăriei unităţii administrativ-teritoriale pe a cărui/cărei rază a avut domiciliul persoana decedată, după ce Ministerul Afacerilor Interne verifică, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, dacă decesul nu a fost înregistrat în străinătate.

Întocmirea actului de deces se face cu aprobarea parchetului, a primarului unităţii administrativ-teritoriale şi avizul conform al şefului serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor în baza certificatului medical constatator eliberat de autorităţile străine apostilat/supralegalizat, după caz.

Întocmirea actului de deces în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive declarative de moarte se face din oficiu sau la cererea persoanei interesate, după caz, de către ofiţerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau primăriei unităţii administrativ-teritoriale de la ultimul domiciliu cunoscut al celui declarat mort. Înregistrarea decesului se face numai în baza hotărârii judecătoreşti definitive declarative de moarte, în care este prevăzută data decesului în format an, lună, zi, precum şi ultimul domiciliu cunoscut al celui declarat mort.

Locul decesului se consideră a fi locul înregistrării decesului, în situaţia în care acesta nu rezultă din dispozitivul hotărârii judecătoreşti definitive declarative de moarte.

 

 

 

4) ELIBERAREA CERTIFICATELOR/EXTRASELOR MULTILINGVE ALE ACTELOR DE STARE CIVILĂ

 

Certificatele de stare civilă /extrasele multilingve ale actelor de stare se eliberează numai cetăţenilor care posedă act/document de identitate valabil, atât la data depunerii cererii, cât şi la data eliberării, care poate fi:

• buletinul de identitate/cartea de identitate  sau  cartea de identitate provizorie- pentru cetăţenii români cu domiciliul în ţară;
• paşaportul CRDS -  pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate; dacă paşaportul este expirat, structura de stare civilă efectuează verificări la structura de evidenţă a persoanelor din cadrul S.P.C.L.E.P., prin care se stabilesc datele cu care cetăţeanul român este înscris în R.N.E.P.; eliberarea certificatului de stare civilă se face în baza acestor verificări şi a paşaportului expirat sau a titlului de călătorie, dupa caz;
• documentul de identitate sau paşaportul emis de statul aparţinător -  pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European;
• paşaportul emis de statul ai cărui cetăţeni sunt, în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României –  pentru cetăţenii străini din statele terţe.

Minorii cu vârsta de peste 14 ani care au act de identitate solicită și primesc certificatul de naștere/extrasul multilingv al actului de naștere, în nume propriu sau prin împuternicit cu procură specială sau împuternicire avocaţială, iar cei care nu au avut niciodată act de identitate, solicită eliberarea certificatului de naştere/extrasului multilingv al actului de naștere în nume propriu, asistați de unul dintre părinţi sau de reprezentantul legal ori, după caz, de tutore, care semnează cererea.

În cazul cetăţenilor români cu domiciliul în ţară, când aceştia solicită eliberarea unui certificat de stare civilă/ extras multilingv al actului de stare civilă şi  nu deţin act de identitate valabil, vor fi îndrumaţi ca în prealabil să se prezinte la S.P.C.L.E.P. pentru eliberarea unei  cărţi de identitate provizorii.

În cazul cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate  ale căror acte de stare civilă sunt înregistrate în ţară şi au paşaportul românesc pierdut/furat/deteriorat sau nu au avut niciodată paşaport românesc li  se eliberează certificate pe baza documentului valabil eliberat de autorităţile străine.

Certificatele de naştere şi de căsătorie/extrasele multilingve ale actelor de naștere și de căsătorie se eliberează la cererea titularilor sau reprezentanților legali ai acestora. Certificate de deces/extrasele multilingve ale actelor de deces se eliberează la cererea membrilor familiei, făcând dovada gradului de rudenie (soţia şi copiii, rude ale decedatului, până la gradul al IV-lea, inclusiv), persoanelor îndreptățite ori, cu aprobarea primarului U.A.T. care a înregistrat decesul altor persoane care justifică un interes interes legitim, caz în care se solicită copii ale certificatelor de stare civilă – naştere, căsătorie, contract de vânzare-cumpărare, testament.

Obs. Persoana îndreptățită este persoana căreia i se eliberează certificatul de deces în baza documentelor care îi dovedesc legal această calitate, iar persoana care prezintă un interes legitim este persoana care nu dovedește legal că este îndreptățită dar prezintă documente justificative care o îndreptățesc să solicite aprobarea primarului pentru eliberarea certificatului de deces/extrasului multilingv al actului de deces (partenerul/partenera de viață al/a defunctei/defunctului care dovedește conviețuirea cu acesta, documente încheiate de către declarant cu persoana decedată în timpul vieții acesteia și pentru a căror valorificare este necesar certificatul de deces, etc.)

Cererile pentru eliberarea certificatelor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă se pot depune personal sau de către reprezentanții legali, de o altă persoană împuternicită cu procură specială, autentificată la un notar public, precum și de avocați împuterniciți de către titulari sau de către reprezentanții legali ai acestora, ori de către persoanele îndreptățite, în baza împuternicirii avocațiale emise cu respectarea prevederilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și funcționarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Statutului profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 64/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Solicitarea eliberării certificatelor de stare civilă/ extraselor multilingve ale actelor de stare civilă se poate face atât la S.P.C.L.E.P. / primăria care are în păstrare registrele în care au fost înregistrate actele, cât şi la S.P.C.L.E.P. / primăria locului de domiciliu/reşedinţă al petiţionarului (titular/reprezentant legal/persoană îndreptățită).

Pentru persoanele arestate preventiv sau care execută pedeapsa închisorii se pot elibera certificate/extrase multilingve ale actelor de stare civilă în baza cererii formulate de acestea, avizată de conducerea arestului/penitenciarului, care o transmite pe bază de adresă serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăriei competent/competente.

În cazul cetăţenilor străini sau persoanelor fără cetăţenie care au domiciliul pe teritoriul României, ale căror acte de stare civilă au fost întocmite în registrele române, li se eliberează certificate de stare civilă/extrase multilingve ale actelor de stare civilă în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenilor români.  

Dacă titularul actului şi-a schimbat numele şi/sau prenumele în străinătate iar această menţiune nu este înscrisă pe marginea actului, odată cu cererea se prezintă și paşaportul precum şi copia și traducerea documentului din care să rezulte schimbarea de nume și/sau prenume.

Extrasele multilingve ale actelor de stare civilă privind naşterea, căsătoria sau decesul eliberate de autorităţile române sunt documente cu aceeaşi putere doveditoare ca şi certificatele de stare civilă şi se folosesc de către titulari şi persoanele îndreptăţite în faţa autorităţilor străine din statele părţi la Convenţia nr. 16, precum şi în faţa misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României, cu excepţia situaţiei când necesitatea prezentării certificatului de stare civilă în original în faţa acestor autorităţi este prevăzută în mod expres prin dispoziţiile legale în vigoare.

Extrasele multilingve eliberate de către autorităţile competente ale statelor părţi la această convenţie, altele decât România, sunt recunoscute de către autorităţile şi instituţiile române fără traducere, apostilare, legalizare sau altă formalitate echivalentă.

La cerere, solicitanţilor li se pot elibera concomitent mai multe extrase multilingve completate în baza aceluiaşi act de stare civilă.

 

 

5)  ELIBERAREA ADEVERINȚEI DE STARE CIVILĂ

 

Adeverința de stare civilă (anexa nr. 9 din Metodologie), se eliberează pe baza actelor de stare civilă în aceleași condiții ca și certificatele de stare civilă și extrasele multilingve ale actelor de stare civilă.

Cetățenii români care doresc să încheie căsătorii în străinătate și cărora li se solicită prezentarea documentului eliberat de oficiile de stare civilă care să ateste faptul că nu sunt căsătoriți, se pot adresa S.P.C.L.E.P. / primăriei care are în păstrare registrele în care au fost înregistrate actele de naștere, cât şi la S.P.C.L.E.P. / primăria locului de domiciliu/reşedinţă.

 

DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR BUCUREŞTI, prin Serviciul Central de Stare Civilă, întreprinde măsuri pentru procurarea certificatelor/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă, la cererea următoarelor categorii de persoane fizice:

a) străini care s-au adresat misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare străine acreditate în România şi ale căror acte şi fapte de stare civilă s-au produs şi s-au înregistrat în România;

b) cetăţeni români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate, care s-au adresat misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României sau Ministerului Afacerilor Interne;

c) apatrizi care s-au adresat misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României sau Ministerului Afacerilor Interne şi ale căror acte şi fapte de stare civilă s-au produs şi s-au înregistrat în România.

 

DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR BUCUREŞTI poate primi cereri de procurare a certificatelor/extraselor multilingve pentru persoanele menţionate mai sus prin intermediul:

a) misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare străine acreditate în România, pentru cetăţenii statelor pe care le reprezintă;

b) misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare ale României, pentru cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate şi pentru apatrizi;

c) Ministerului Afacerilor Interne, pentru cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate şi apatrizii care s-au adresat direct acestei instituţii.

 

 

6) ELIBERAREA FORMULARELOR STANDARD MULTILINGVE  

 

Formularele standard multilingve se eliberează numai persoanelor îndreptăţite să primească certificate de stare civilă. Acestea pot fi folosite pe teritoriul Uniunii Europene în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de Regulamentul (UE) 1191/2016 al Parlamentului European şi al Consiliului din 6 iulie 2016 privind promovarea liberei circulaţii a cetăţenilor prin simplificarea cerinţelor de prezentare a anumitor documente oficiale în Uniunea Europeană şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012.

Formularele standard multilingve pot fi folosite numai împreună cu certificatele de stare civilă. Este posibilă eliberarea concomitentă a mai multor formulare standard multilingve pentru un singur certificat de stare civilă, în versiuni lingvistice diferite sau în aceeași versiune lingvistică, în mai multe exemplare.

 

 

7)  TRANSCRIEREA CERTIFICATELOR/EXTRASELOR DE STARE CIVILĂ PROCURATE DIN STRĂINĂTATE

Actele de stare civilă ale cetăţenilor români întocmite de autorităţile străine, se  TRANSCRIU   obligatoriu   în registrele de stare civilă române,  în termen de 6 luni de la înregistrarea actului sau faptului de stare civilă la autoritățile străine, respectiv de la data dobândirii/redobândirii cetățeniei române. 

TRANSCRIEREA  certificatelor ori extraselor de stare civilă procurate din străinătate, pentru cetăţenii români, se efectuează cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale de la locul de domiciliu al solicitantului, cu avizul prealabil al Serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor.

Cererile de transcriere se fac în *nume propriu sau prin împuternicit cu procură specială, autentificată, apostilată sau supralegalizată, după caz, şi se depun la S.P.C.L.E.P. sau la primăria unităţii administrativ-teritoriale de la locul de domiciliu al solicitantului, se aprobă de către primar, după ce s-a obţinut avizul prealabil al S.P.C.J.E.P.

 

*În nume propriu sau prin împuternicit cu procură specială  pot depune următoarele categorii de persoane, după cum urmează:

• cetățenii români, potrivit art. 5 din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române, republicată, cu modificările și completările ulterioare (cetățeni români prin naștere);

• cei care prezintă dovezi eliberate de D.G.P. în care se menționează că sunt cetățeni români conform art. 33 din Legea nr. 21/1991 (...);

• persoanele care au dobândit cetățenia română la cerere, potrivit art. 8 din Legea nr. 21/1991 (...)

 

Minorii în vîrstă de peste 14 ani solicită transcrierea certificatelor de naştere în nume propriu asistaţi de unul dintre părinţi sau, după caz de tutore, ori prin împuternicit cu procură specială  (excepţie făcând cazurile de redobândire sau acordare cetăţenie română); în situaţia în care părinţii au domicilii diferite, S.P.C.L.E.P. / primăria competent(ă)  privind transcrierea certificatului de naştere poate fi  oricare din cele două pe a căror rază au domiciliul părinţii minorului .

Pentru persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani, ai căror părinţi au domiciliul în străinătate, cererea de transcriere a certificatelor de naştere se depune la S.P.C.L.E.P./primăria ultimului loc de domiciliu avut de părinţi în România, iar în cazul în care au avut domicilii diferite, la ultimul domiciliu al unuia dintre părinţi.

Pentru cetăţenii români cu vârsta peste 18 ani care au domiciliul în străinătate, cererea se adresează primarului unităţii administrativ-teritoriale de la ultimul loc de domiciliu avut în ţară,  iar dacă nu au avut domiciliul în România  (cu excepţia celor care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetăţenia română în temeiul art. 10 şi 11 din Legea nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare),  primarului sectorului 1 al municipiului Bucureşti.

* Cetăţenii care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetăţenia română  în temeiul art. 10 şi 11 din Legea nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi care nu au avut niciodată domiciliul în România, adresează cererea de transcriere după cum urmează:

* În aceste situaţii cererea de transcriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve de stare civilă se depune NUMAI PERSONAL de către titulari sau reprezentanţii legali ai acestora, în termen de 6 luni de la data depunerii jurământului de credinţă faţă de România.

Pentru minori cererea de transcriere poate fi depusă de către unul dintre părinţi sau, după caz, de reprezentantul legal, iar cei care au împlinit vârsta de 14 ani pot solicita şi personal.

Persoanelor care au dobândit cetățenia română în baza art. 37 din Legea cetățeniei române, până la modificarea legislativă cuprinsă în O.U.G. nr. 43/2003, le sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 şi art. 11 din Legea cetăţeniei române, în vigoare în prezent, şi depun cererea de transcriere NUMAI PERSONAL sau prin reprezentant legal.

Cetăţenii care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetăţenia română  şi care au avut domiciliul în România  depun cerea de transcriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve de stare civilă la S.P.C.L.E.P. / primăria unităţii administrativ-teritoriale pe raza căruia/căreia se află:

În cazul  transcrierii certificatului de căsătorie, cererea se adresează primarului unităţii administrativ-teritoriale de  la domiciliul comun al soţilor , iar dacă soţii au  domicilii diferite, la  oricare din cele două primării  pe raza căreia aceştia au domiciliul.

În cazul  transcrierii certificatului de deces, cererea se adresează primarului unităţii administrativ-teritoriale  a locului de domiciliu al solicitantului  sau primarului unităţii administrativ-teritoriale  de la ultimul domiciliu avut în ţară de către persoana decedată .

 

Cererea de transcriere este însoţită de următoarele documente:

 

Certificatele sau extrasele de stare civilă precum şi traducerile acestora, dacă sunt făcute în străinătate, vor fi în mod obligatoriu apostilate sau supralegalizate, după caz, cu excepţia:

Cetăţenii ale căror acte de stare civilă au fost înregistrate în localităţi care au aparţinut României, iar în prezent aceste localităţi se găsesc pe teritoriul altor state, pot solicita, potrivit legii, întocmirea actelor de stare civilă la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia îşi are domiciliul solicitantul, pe baza extrasului de pe actul de stare civilă ce se găseşte în păstrarea Arhivelor Naţionale.

 

Obs.

În situaţia în care la depunerea cererii de transcriere se constată că au intervenit modificări la numele şi/sau prenumele titularului actului faţă de documentele ce însoţesc cererea de transcriere, se solicită documente necesare clarificării neconcordanţelor.

În situaţia în care se stabileşte că în certificatul eliberat de autorităţile străine au fost înscrise date care nu concordă cu cele înscrise în registrele de stare civilă române, transcrierea se va face după îndreptarea erorilor de către autorităţile străine emitente.

Certificatele /extrasele de naştere/extrasele multilingve ale actelor de naştere emise de autorităţile străine prin care s-a stabilit o altă filiaţie decât cea prevăzută de legea română, se transcriu cu aplicarea dispoziţiilor art. 414 alin. 1 şi art. 449 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care instituie prezumţia de paternitate în favoarea soţului mamei, a copilului născut/conceput în timpul căsătorie (tatăl copilului este soţul mamei).

Nu se transcriu în registrele de stare civilă române certificatele/extrasele emise de autorităţile străine privind căsătoria dintre persoane de acelaşi sex ori a parteneriatelor civile încheiate sau contractate în străinătate, fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini.

Cetăţenii români aflaţi în străinătate pot solicita transcrierea care îi priveşte în registrele de stare civilă române de la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României, a certificatelor sau extraselor de stare civilă eliberate de autorităţile străine, în cazul în care înregistrarea actului sau faptului de stare civilă a fost făcută în prealabil la autoritatea din statul în care s-au produs şi s-au înregistrat actele sau faptele de stare civilă iar localitatea se află în circumscripţia consulară a misiunii diplomatice sau a oficiului consular de carieră al României; transcrierea se face cu aprobarea şefilor misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare, iar refuzul acestora se motivează.

Cererea va fi însoţită de documentele prevăzute în cazul transcrierii în țară, la primăria competentă, a certificatelor/extraselor de stare civilă.

 

8) SCHIMBAREA PE CALE ADMINISTRATIVĂ A NUMELOR PERSOANELOR FIZICE

 

Cetăţenii români pot obţine, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativã a numelui de familie şi a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea.

Sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

a) când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;

b) când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume;

c) când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte;

d) când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte şi doreşte simplificarea acestuia;

e) când persoana în cauză este cunoscută cu un prenume şi doreşte adăugarea acestuia la prenumele iniţial, cu respectarea dispoziţiilor legale privind numărul maxim de cuvinte din care poate fi format prenumele;

f) când persoana în cauză poartă un nume de provenienţă străină şi solicită să poarte un nume românesc;

g) când persoana şi-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc pe cale administrativă şi doreşte să revină la numele dobândit la naştere sau purtat anterior;

h) când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor;

i) când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei;

j) când unul dintre soţi sau ambii doreşte/doresc schimbarea numelui de familie comun sau reunit purtat în timpul căsătoriei, cu respectarea dispoziţiilor art. 282 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, şi cu consimţământul celuilalt soţ, dat în formă autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă;

k) când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării naşterii, în formele prevăzute la art. 416 alin. (1) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, însă, întrucât nu s-a încuviinţat şi purtarea numelui de familie al acestuia, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;

l) când prenumele purtat este specific sexului opus;

m) când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând hotărâre judecătorească definitivă;

n) când persoana în cauză are numele schimbat în străinătate şi nu are act administrativ străin, făcând dovada cu privire la aceasta cu paşaportul/actul de identitate emis de autorităţile străine;

o) alte cazuri temeinic justificate.

 

Sunt de asemenea considerate justificate şi cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

a) când persoana în cauză a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte un alt prenume;

b) când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;

c )când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele dobândit la naştere;

d) când în urma divorţului un fost soţ păstrează numele de familie purtat în căsătorie şi doreşte un nume purtat anterior căsătoriei sau numele dobândit la naştere;

e) când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi celălalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere;

f) când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii, cu consimţământul fostului soţ dat în forma autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă;

g) când părinţii au divorţat, iar părintele care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei solicită pentru copil să poarte acelaşi nume de familie cu el;

h) când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauză revine la numele de familie avut înainte de adopţie şi doreşte schimbarea numelui de familie al copilului/copiilor pentru a purta nume de familie comun;

i) când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei şi celălalt soţ doreşte să poarte nume de familie comun cu acesta;

j) când părintele căruia i-a fost încredinţat un minor în urma divorţului solicită ca acesta să-i poarte numele de familie dobândit ca urmare a încheierii unei noi căsătorii, cu consimţământul soţului şi al celuilalt părinte al minorului, dat în formă autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă.

Cererea de schimbare a numelui se depune la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale de la domiciliul solicitantului, în nume propriu ori prin împuternicit cu procură specială; în cazul cetăţeanului român cu domiciliul în străinătate, cererea se depune la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale de la ultimul domiciliu avut în România, iar dacă nu a avut vreodată domiciliul în România, la Direcția de Stare Civilă a Sectorului 1 al municipiului București.

Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani semnează cererea împreună cu părinţii săi; în cazul în care aceasta este semnată numai de unul dintre părinţi, celălalt părinte va da o declaraţie, în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă, din care să rezulte că este de acord cu schimbarea numelui copilului.

 

Cererea de schimbare a numelui trebuie sa fie motivată prin unul dintre cazurile menţionate și sa fie însoţită de următoarele acte:

● actul de identitate şi *certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui, original (naștere, căsătorie, copii minori, după caz);

● Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, în care a fost publicat extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an (cererea tip pentru publicare este avizată de primăria de domiciliu);

● dacă este cazul, consimţământul persoanei al cărei nume se solicită a fi purtat, dat în formă autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă;

● consimțământul celuilat soț/părinte dacă se schimbă numele de familie comun purtat în timpul căsătoriei, respectiv numele de familie și/sau prenumele copilului, autentificat la un notar public sau în fața ofițerului de stare civilă; acordul celuilat părinte nu este necesar în cazul în care este pus sub interdicție, ori declarat mort sau decăzut din exercițiul drepturilor părintești.

● dacă este cazul, încuviinţarea instanţei de tutelă, în situația în care părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui copilului;

● pentru solicitanţii care au împlinit vârsta de 14 ani, certificat de cazier judiciar;

● orice alte documente pe care solicitantul le consideră necesare pentru motivarea cererii sale;

● procură specială şi actul de identitate al împuternicitului, în cazul în care schimbarea numelui este solicitată prin împuternicit cu procură specială.

*Vechile certificate de stare civilă se predau în vederea anulării.

Schimbarea numelui de familie al minorului se poate cere odată cu schimbarea numelui de familie al unuia dintre părinţi sau ulterior, pentru motive temeinice, cu respectarea dispoziţiilor legale.

În situaţia în care ambii părinţi solicită schimbarea numelui de familie, schimbarea numelui de familie al minorului este obligatorie şi se realizează din oficiu. Prin excepţie schimbarea numelui de familie a minorului care a împlinit vârsta de 14 ani se realizează numai cu consimţământul acestuia.

Schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui nu se admite dacă împotriva solicitantului a fost dispusă în condiţiile Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare, o măsură de limitare a exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate, pe durata existenţei unei astfel de măsuri sau dacă în ultimii 5 ani solicitantul a fost:

a) condamnat, pentru fapte săvârşite cu intenţie;

b) expulzat sau returnat din ţările cu care România a încheiat acorduri în acest sens.

Dispoziţia de schimbare a numelui produce efecte juridice de la data înmânării acesteia titularului.

De la această dată solicitantul va purta numai numele dobândit prin dispoziţia de schimbare a numelui.

Dacă în termen de 90 de zile de la data primirii informării cu privire la emiterea dispoziției de schimbare a numelui solicitantul nu se prezintă la sediul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăriei pentru a i se înmâna dispoziţia în original, aceasta se clasează de emitent la dosarul de schimbare de nume.

După împlinirea termenului menționat, dispoziţia nu mai produce efecte.

 

 

9) ÎNSCRIEREA MODIFICĂRILOR INTERVENITE ÎN STATUTUL CIVIL SAU CU PRIVIRE LA NUME, PRODUSE ÎN STRĂINĂTATE

 

Cetățenii români aflați în străinătate au obligația ca în termen de 6 luni de la înregistrarea în străinătate a modificărilor intervenite în statutul civil (desfacere/încetare a căsătoriei, filiație, adopție) și cu privire la nume ori ca urmare a rectificării actelor de stare civilă, precum și cu privire la regimul matrimonial ales în fața autorităților străine competente, să solicite înscrierea mențiunilor în registrele de stare civilă române.

În țară, cererile se depun personal sau prin împuternicit cu procură specială la S.P.C.L.E.P./primăria U.A.T. care are în păstrare actul pe marginea căruia urmează să se opereze mențiunea și se soluționează de către ofițerul de stare civilă care a primit cererea, cu aprobarea șefului S.P.C.J.E.P.

În străinătate, cererile se depun la misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră și se aprobă de D.G.E.P. București.

Documentele administrative, judecătorești sau religioase, pentru a fi recunoscute pe teritoriul României acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiții de legalizare:

• documentele eliberate de instituţii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 5 octombrie 1961 se apostilează;

• documentele eliberate de instituții ale statelor cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sau într-unul din statele membre sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;

• documentele eliberate de statele membre ale UE în aplicarea Regulamentului (UE) 1191/2016 al Parlamentului European şi al Consiliului din 6 iulie 2016 privind promovarea liberei circulaţii a cetăţenilor prin simplificarea cerinţelor de prezentare a anumitor documente oficiale în Uniunea Europeană şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 sunt scutite de apostilare sau orice altă formalitate;

• documentele care nu se găsesc într-una din situațiile enunțate anterior se supralegalizează în conformitate cu dispozițiile art.1093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește procedura de recunoaștere a hotărârii străine, care se referă la statutul civil al cetățeanului român, pentru înscrierea în registrele de stare civilă române a sentințelor pronunțate în statele membre U.E. (cu excepția Danemarcei - art. art. 1095 din Noul Cod de Procedură Civilă) devin aplicabile prevederile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, regulament ce a fost înlocuit de Regulamentul (UE) 1111/2019 al Consiliului din 25.06.2019, care se aplică procedurilor judiciare începând cu data de 1.08.2022.

Așadar, sunt recunoscute de plin drept în România următoarele hotărâri/sentințe/decizii pronunțate în:

• statele membre ale U.E.

• statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară de drept civil și dreptul familiei

În cazul în care hotărârea judecătorească nu este recunoscută de plin drept în România, este necesar să se ataşeze şi recunoaşterea hotărârii străine de către tribunalul competent, respectiv de către tribunalul de pe raza judeţului unde-şi are sau a avut domiciliu persoana în cauză, prin acțiunea de exequator prevăzută la art. 1095 din Codul de Procedură Civilă.

 

9.1. Înscrierea mențiunilor cu privire la căsătoria, desfacerea, încetarea sau anularea căsătoriei

Căsătoriille încheiate în străinătate și desfăcute prin divorț se înscriu numai prin mențiune pe marginea actelor de stare civilă.

Căsătoriile cetățenilor români încheiate în străinătate, încetate prin decesul unuia dintre soți pot fi înregistrate, fie prin transcriere, fie înscriere de mențiune, în registrele de stare civilă.

Cererea se adresează primarului U.A.T. care are în păstrare actul de naștere sau, după caz, actul de căsătorie.

Acte necesare:

• certificatul de căsătorie român, în original;

• certificatul/extrasul străin, însoțit de traducerea legalizată în limba română, după caz;

• hotărârea străină și traducerea în limba română autentificată, în original/copie, după caz;

• hotărârea prin care s-au recunoscut pe teritoriul României efectele hotărârii străine, definitivă, în original;

• actul de identitate al petentului/titularului/împuternicitului, în original/copie, după caz;

• procura specială, dacă cererea se depune prin împuternicit;

• declarația autentică a soțului, cetățean român cu privire la numele de familie purtat după căsătorie/divorț dacă în certificatul/extrasul de căsătorie/sentința/certificatul de divorț nu se face referire la acest aspect, cu mențiunea că numele de familie al celuilat soț, cetățean român, se poartă numai cu consimțământul acestuia;

• orice alte documente necesare soluționării favorabile a cererii.

Obs.

Declarația cu privire la numele purtat în căsătorie / după divorț este un document distinct, nu se inserează în cuprinsul procurii .

Din cuprinsul documentului trebuie să rezulte caracterul definitiv (în cazul hotărârilor judecătorești) sau data desfacerii căsătoriei în situația documentelor administrative, notariale, religioase.

În cazul desfacerii căsătoriei prin acord, în fața notarului public sau prin act administrativ dintr–un stat membru U.E, este necesară depunerea la dosarul privind înscrierea divorțului a Anexei I prevăzută de art. 39 din Regulamentul Consiliului. De asemenea, este necesară prezentarea Anexei I și în ipoteza în care divorțul s-a pronunțat printr-o hotărâre a unei instanțe care nu poartă mențiunea că a rămas definitivă. Dacă divorțul a intervenit după data de 1.08.2022, data aplicării dispozițiilor Regulamentului (UE) 1111/2019, hotărârea de divorț poate fi însoțită fie de Anexa I din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, fie de Anexa II prevăzută de art. 36 din Regulamentul (UE) 1111/2019, fiind acceptate ambele variante.

În situația în care este vorba despre o hotărâre în lipsă în cazul divorțului, (aspect prevăzut și în Anexa nr. I la pct. 5.4.), partea care solicită recunoașterea sau încuviințarea executării trebuie să prezinte originalul sau o copie certificată pentru conformitate a documentului care stabilește că actul de sesizare a instanței ori un act echivalent a fost notificat sau comunicat părții care nu s-a prezentat sau orice document care arată că pârâtul a acceptat hotărârea în mod neechivoc.

 

9.2. Înscrierea mențiunilor cu privire la schimbarea numelui și/sau prenumelui

Modificările în străinătate referitoare la nume pot interveni în baza unor proceduri administrative dar și notariale ori judecătorești.

Cererea se adresează primarului U.A.T. care are în păstrare actul de naștere sau, după caz, actul de căsătorie.

Acte necesare:

• documentul/certificatul de schimbare a numelui și/sau prenumelui, în original, care trebuie să îndeplinească condițiile de legalizare;

• traducerea legalizată în limba română;

• actul de identitate al petentului/titularului/împuternicitului, în original/copie, după caz;

• procura specială, dacă cererea se depune prin împuternicit;

• certificatele de stare civilă care sunt afectate de schimbarea numelui (naștere, căsătorie, naștere ale minorilor).

Obs. În situația în care schimbarea numelui care s-a făcut în străinătate printr-o hotărâre judecătorească care nu este recunoscută de plin drept în România, este necesar ca efectele acesteia să fie recunoscute de către tribunalul competent.

 

9.3. Înscrierea mențiunilor de stabilire a filiației prin recunoaștere sau hotărâre judecătorească definitivă și/sau încuviințare a purtării numelui, contestare a recunoașterii sau tăgăduire a paternității

Înscrierea menţiunii de stabilire a filiaţiei pe actul de naştere şi, după caz, de căsătorie şi de deces se face din oficiu sau la cererea celui interesat, pe baza actului de recunoaştere întocmit potrivit legii, cu repectarea cerințelor de legalizare sau a hotărârii judecătoreşti definitive.

Înscrierea pe marginea actului de naștere a mențiunii de stabilire a filiației prin recunoaștere în fața ofițerului de stare civilă sau a notarului public se face cu aprobarea S.P.C.J.E.P.

În cazul stabilirii filiației în baza sentinței judecătorești definitive, pentru înscrierea mențiunii pe marginea actului de naștere se impun următoarele proceduri:

• hotărârile emise în statele cu care România a încheiat tratate/convenții/acorduri în materie de drept civil și dreptul familiei sunt recunoscute de plin drept;

• hotărârile pronunțate în statele UE, pentru ca acestea să producă efecte juridice trebuie să fie recunoscute potrivit Regulamentului CE 2201/2003, iar în cazul celor inițiate și pronunțate după data de 1.08.2022 potrivit Regulamentului UE 1111/2019.

• pentru hotărârile emise în statele terțe este necesară recunoașterea efectelor hotărârii străine, prin acțiunea de exequator, prevăzută de art. 1095 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Înscrierea mențiunii cu privire la purtarea numelui de familie intervenită în străinătate, devine operabilă atunci cand s-a făcut în fața ofițerului de stare civilă care are în păstrare actul de naștere inițial.

Dacă încuviințarea purtării numelui de familie s-a făcut în fața altui ofițer de stare civilă decât cel care are în păstrare actul de naștere inițial sau în fața notarului public, devin incidente dispozițiile art. 450 alin. 2 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, cererea neputând fi soluționată favorabil.

La înscrierea mențiunilor de încuviințarea purtare a numelui de familie în baza unei sentințe judecătorești, de contestare a recunoașterii sau de tăgadă a paternității, se respectă procedurile de aprobare sau de recunoaștere menționate mai sus, în funcție de statul emitent.

 

 

10) ÎNSCRIEREA MENȚIUNII DE DOBÂNDIRE/REDOBANDIRE A CETĂȚENIEI ROMÂNE

 

Cererea se adresează primarului localităţii care are în păstrare actul de naştere sau, după caz, actul de căsătorie şi se face cu aprobarea D.G.E.P. București, se poate depune personal sau de către reprezentanții legali, de o altă persoană împuternicită cu procură specială, autentificată la un notar public.


Acte necesare:

• certificatul de dobândire/redobândire a cetățeniei române, în original și copie;

• actul de identitate al solicitantului, în original şi copie;

• certificatul/certificatele de stare civilă, în original.

 

 

11) CODUL NUMERIC PERSONAL

 

CODUL NUMERIC PERSONAL (C.N.P.)  reprezintă un număr semnificativ ce individualizează o persoană şi constituie singurul identificator pentru toate sistemele informatice care prelucrează date nominale privind persoana fizică.

Atribuirea codului numeric personal de către ofiţerul de stare civilă se face pe baza datelor înscrise în actul de naştere, cu privire la sex şi data naşterii.

Codul numeric personal atribuit unei persoane nu poate fi schimbat decât în cazurile în care se modifică, potrivit legii, datele privind sexul şi data naşterii, ori când a fost atribuit în mod eronat.

Modificarea codului numeric personal atribuit sau înscris greşit în actele de stare civilă se face din oficiu ori la cererea persoanei în cauză/reprezentantului legal al acesteia sau prin împuternicit cu procură specială, adresată primarului UAT care are în păstrare actul de stare civilă, numai cu avizul serviciului public comunitar județean de evidenţă a persoanelor.

Acte necesare:

• certificatul/certificatele de stare civilă în original;

• actul de identitate al solicitantului, în original și copie.

Pentru persoanele născute înaintea datei de 1 ianuarie 1980 care nu au atribuit C.N.P., acordarea de C.N.P. se realizează astfel:

1. pentru cetăţenii români născuţi în România, S.P.C.L.E.P. de la locul de domiciliu în momentul eliberării unui nou act de identitate solicită acordarea unui C.N.P. la  D.E.P.A.B.D. prin intermediul S.P.C.J.E.P.
2. pentru cetăţenii români născuţi în străinătate şi ale căror acte de naştere au fost transcrise/înscrise în registrele de stare civilă române, C.N.P. se atribuie de către D.E.P.A.B.D. prin B.J.A.B.D.E.P, la solicitarea structurii de stare civilă din cadrul S.P.C.J.E.P., concomitent cu avizarea cererii de transcriere sau ulterior înscrierii.

În cazul solicitării de C.N.P. necesar eliberării paşaportului simplu electronic cu date biometrice incluse, cererea tip ( model de cerere depusă personal  sau prin  împuternicit ) se depune de către solicitant la S.P.C.J.E.P. însoţită de următoarele documente, în original și copie:

• certificatul de naştere şi de căsătorie, dacă este cazul;
• documentul de legitimare valabil (act de identitate sau paşaport, eliberat de autorităţile străine);
• paşaportul românesc;
• documentul prin care face dovada cetăţeniei române;
• procură specială şi actul de identitate al împuternicitului, după caz.

 

12) RECTIFICAREA ACTELOR DE STARE CIVILĂ

 

Rectificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe maginea acestora, reprezintă procedura administrativă de îndreptare a unor erori materiale comise cu ocazia înregistrărilor de stare civilă, în temeiul dispoziţiei primarului unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, cu avizul conform al S.P.C.J.E.P.

Cererea de rectificare a actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea, completată conform anexei nr. 53 din HG nr. 64/2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă, cu modificările și completările ulterioare, însoţită de actele doveditoare, se depune de către persoana interesată la S.P.C.L.E.P. sau la primăria unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă ori, după caz, la S.P.C.L.E.P. sau la primăria de la locul de domiciliu.

Cererea se soluţionează în termen de 30 de zile prin emiterea dispoziţiei de către primarul localităţii, care se comunică solicitantului în termen de 10 zile de la data emiterii.

Actele de stare civilă întocmite ca urmare a transcrierii în registrele de stare civilă române a certificatelor sau extraselor de stare civilă încheiate în străinătate se rectifică numai în următoarele situaţii:

   a) când eroarea se datorează autorităţilor locale străine care au înregistrat iniţial actul şi persoana interesată prezintă documentul eliberat de autorităţile străine;
   b) când eroarea se datorează ofiţerului de stare civilă delegat care a transcris actul;
   c) când eroarea se datorează traducerii prezentate.

Potrivit prevederilor art. 93 alin. 1 din H.G. nr. 64/2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, în baza documentului eliberat de autorităţile străine, se operează menţiunea de rectificare a actului de stare civilă numai cu aprobarea D.G.E.P. Bucureşti.

Cererea privind rectificarea actelor de stare civilă române întocmite ca urmare a transcrierii în registrele de stare civilă române a certificatelor sau extraselor de stare civilă încheiate în străinătate în baza documentului de rectificare eliberat de autorităţile străine va fi însoţită de următoarele documente:

• documentul de rectificare, eliberat de autorităţile străine, în original şi copie, cu respectarea prevederilor legale de apostilare sau supralegalizare, după caz;
• traducerea legalizată a documentului, în original şi copie;
• certificatul de naştere şi/sau căsătorie al persoanei pentru care se solicită rectificarea, în original şi copie;
• extras pentru uz oficial de pe actul de stare civilă, ex. I şi II;
• copie după actul de identitate al solicitantului.

 

13) DIVORŢUL PE CALE ADMINISTRATIVĂ

 

Cererea de divorţ pe cale administrativă se face în scris, se depune şi se semnează personal de către ambii soţi, în faţa ofiţerului de stare civilă delegat de la primăria / S.P.C.L.E.P. care are în păstrare actul de căsătorie sau pe raza căreia/căruia se află ultima locuinţă comună a soţilor, însoţită de:

• certificatele de naştere şi căsătorie ale soţilor, în original;
• documentele cu care se face dovada identităţii, în original;
• buletinul de identitate/cartea de identitate sau cartea de identitate provizorie-pentru cetăţenii români cu domiciliul în ţară;
• paşaportul - pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate;
• documentul de identitate sau paşaportul emis de statul aparţinător - pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European;
• paşaportul emis de statul ai cărui cetăţeni sunt, în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României – pentru cetăţenii străini din statele terţe.

Documentele de identitate şi viza de intrare pe teritoriul României trebuie să fie valabile  atât la depunerea cererii, cât şi la data eliberării certificatului de divorţ.

În cererea de divorţ fiecare dintre soţi declară pe propria răspundere:

a)  că este de acord cu desfacerea căsătoriei;
b)  că nu are copii minori cu celălalt soţ, născuţi din căsătorie sau adoptaţi împreună cu acesta;
c)  că nu beneficiază de consiliere juridică sau tutelă specială ;
d)  că nu a mai solicitat altor autorităţi desfacerea căsătoriei;
e)  adresa ultimei locuinţe comune;
f)  numele pe care fiecare, sau, după caz, numai unul dintre aceştia urmează să îl poarte după desfacerea căsătoriei.

După înregistrarea cererii, se acordă soţilor un termen de 30 de zile calendaristice, calculate  de la data depunerii cererii, pentru eventuala retragere a acesteia.

La expirarea termenului de 30 de zile calendaristice, daca soţii stăruie să divorţeze şi dacă, în acest sens, consimţământul lor este liber şi neviciat, aceştia vor completa în faţa ofiţerului de stare civilă delegat, o declaraţie prin care îşi menţin cererea de desfacere a căsătoriei.

Odată întrunite condiţiile legale, ofiţerul de stare civilă delegat constată desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor şi eliberează certificatul de divorţ foştilor soţi în termen de maxim 5 zile lucrătoare.

Data eliberării certificatului de divorţ constituie data la care este desfăcută căsătoria.

În termen de 15 zile de la data desfacerii căsătoriei, fostul soţ care îşi schimbă numele de familie prin divorţ este obligat să-şi preschimbe actul de identitate.

Taxa pentru îndeplinirea procedurii de divorţ pe cale administrativă este stabilită prin hotărâre a Consiliului Local al municipiului, oraşului, comunei, după caz.

 

14) LISTA STATELOR CU CARE ROMÂNIA A ÎNCHEIAT TRATATE/CONVENŢII/ACORDURI DE ASISTENŢĂ JURIDICĂ ÎN MATERIE CIVILĂ ŞI DE DREPTUL FAMILIEI ŞI ALE CĂROR DOCUMENTE SUNT SCUTITE DE APOSTILARE SAU  SUPRALEGALIZARE

1. Republica Albania
2. Republica Austria
3. Belgia (trebuie apostilate)
4. Bulgaria
5. Bosnia şi Herţegovina
6. Republica Cehă
7. Republica Populară Chineză
8. Republica Populară Democrată Coreea
9. Croaţia
10. Republica Cuba
11. Republica Franceză
12. Republica Macedonia de Nord
13. Republica Moldova
14. Republica Populară Mongolă
15. Republica Muntenegru
16. Republica Polonă 
17. Federaţia Rusă 
18. Republica Serbia
19. Republica Slovacă 
20. Republica Slovenia 
21. Republica Ungară
22. Ucraina

 

15) LISTA STATELOR ALE CĂROR DOCUMENTE TREBUIE OBLIGATORIU APOSTILATE

 

A
Republica Africa de Sud, Principatul Andorra, Antigua-Barbuda, Arabia Saudită, Republica Argentina, Republica Armenia, Comunitatea Australiană, Republica Azerbaidjan;

B 
Comunitatea Bahamas, Barbados, Republica Belarus, Belgia, Belize, Bolivia, Republica Botswana, Statul Brunei Darussalam, Brazilia;

C
Republica Capului Verde, Republica Cipru, Republica Columbia, Insulele Cook, Republica Chile, Coreea de Sud, Costa Rica;

D, E
Regatul Danemarcei, Comunitatea Dominica, Republica Dominicană, Republica Ecuador, Confederaţia Elveţiană, Republica Elenă, Republica El-Salvador, Republica Estonia;

F, G
Republica Insulelor Fidji, Filipine, Republica Finlanda, Georgia, Republica Federală Germania, Grenada, Guatemala, Guyana;

H, I, J
Honduras, Hong Kong și Macao, Republica Islanda, Republica India, Indonezia, Republica Irlanda, Statul Israel, Republica Italiană, Jamaica, Japonia;

K, L
Republica Kazahstan, Republica Kârgâză, Regatul Lesotho, Republica Letonia, Republica Liberia, Principatul Liechtenstein, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului;

M
Republica Malawi, Republica Malta, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Republica Insulelor Marshall, Maroc, Republica Mauritius, Statele Unite Mexicane, Principatul Monaco;

N, O
Republica Namibia, Insulele Niue, Regatul Norvegiei, Noua Zeelandă, Nicaragua, Olanda ( Ţările de Jos), Oman;

P, R
Republica Panama, Paraguay, Republica Peru, Republica Portugheză, România;

S
Federaţia Saint Kitts şi Nevis, Statul Independent Samoa, Republica San Marino, Republica Seychelles, Saint Vincent şi Grenadine, Saint Lucia, Serenissima, Republica Democrată Sao Tome şi Principe, Singapore, Regatul Spaniei, Statele Unite ale Americii, Regatul Suediei, Republica Surinam, Regatul Swaziland (Eswatini);

T, U, V
Regatul Tonga, Republica Trinidad Tobago, Tunisia, Republica Turcia, Uzbekistan, Uruguay, Republica Bolivariană a Venezuelei, Republica Vanuatu.

 

Atenţie: statele semnatare ale convenţiei de la Haga, dar cu care România are încheiate tratate/convenţii/acorduri de asistenţă juridică în materie civilă şi de dreptul familiei nu sunt cuprinse în această listă, întrucât se aplică tratatul de asistenţă juridică şi sunt scutite de apostilare.

De asemenea, statelor membre ale UE li se aplică Regulamentul UE 1191/2016 privind promovarea liberei circulaţii a cetăţenilor prin simplificarea cerinţelor de prezentare a anumitor documente oficiale în Uniunea Europeană şi de modificare a Regulamentului UE nr. 1024/2012 (anumite documente oficiale sunt scutite de apostilare, legalizare sau de la formalităţi similare - Capitolul I art. 1, art. 2 alin. 1 şi art. 3)

Documentele care nu se regăsesc în situaţiile enumerate mai sus vor fi în mod obligatoriu supralegalizate, în conformitate cu prevederile art. 1093 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă.

 

16) LISTA STATELOR MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE

1. Republica Austria
2. Regatul Belgiei
3. Regatul Danemarcei
4. Republica Finlanda
5. Republica Franceză
6. Republica Federală Germană
7. Republica Elenă
8. Republica Italiană
9. Irlanda
10. Marele Ducat de Luxemburg
11. Ţările de Jos (Olanda)
12. Republica Portugheză
13. Regatul Spaniei
14. Regatul Suediei
15. Polonia
16. Ungaria
17. Slovenia
18. Slovacia
19. Cipru
20. Malta
21. Letonia
22. Lituania
23. Estonia
24. Republica Cehă
25. România
26. Bulgaria
27. Croaţia

 

 

17) LISTA STATELOR MEMBRE ALE SPAŢIULUI ECONOMIC EUROPEAN

 

1. Republica Austria
2. Regatul Belgiei
3. Regatul Danemarcei
4. Republica Finlanda
5. Republica Franceză
6. Republica Federală Germană
7. Republica Elenă
8. Republica Italiană
9. Irlanda
10. Marele Ducat de Luxemburg
11. Ţările de Jos (Olanda)
12. Republica Portugheză
13. Regatul Spaniei
14. Regatul Suediei
15. Polonia
16. Ungaria
17. Slovenia
18. Slovacia
19. Cipru
20. Malta
21. Letonia
22. Lituania
23. Estonia
24. Republica Cehă
25. România
26. Bulgaria
27. Croaţia
28. Norvegia
29. Islanda
30. Lichtenstein

 

18) LISTA STATELOR SEMNATARE ALE CONVENŢIEI NR. 16 A COMISIEI INTERNAŢIONALE DE STARE CIVILĂ REFERITOARE LA ELIBERAREA EXTRASELOR MULTILINGVE ALE ACTELOR DE STARE CIVILĂ, semnată la Viena la 8 septembrie 1976 (extrasele multilingve sunt scutite de APOSTILARE şi traducere legalizată în limba română)

 

În prezent, 24 de state sunt parte la Convenţie, dintre care 17 au calitatea de state membre ale Uniunii Europene:

1. Austria

2. Belgia

3. Bosnia-Herţegovina

4. Bulgaria

5. Republica Capului Verde

6. Croaţia

7. Elveţia

8. Estonia

9. Franţa

10. Germania

11. Italia

12. Lituania

13. Luxemburg

14. Macedonia de Nord

15. Muntenegru

16. Polonia

17. Portugalia

18. Republica Moldova

19. România

20. Serbia

21. Slovenia

22. Spania

23. Turcia

24. Ţările de Jos (Olanda )

 

19. INFORMARE CU PRIVIRE LA CONŢINUTUL REGULAMENTULUI UE 1191/2016

 

Informaţii privind circulaţia anumitor documente oficiale între Statele membre

În temeiul Regulamentului, care promovează libera circulaţie a cetăţenilor, începând cu data de 16 februarie 2019 anumite documente oficiale şi copiile lor certificate sunt scutite de obligaţia de legalizare şi de formalitatea apostilei pentru a fi utilizate în Statele membre ale Uniunii Europene. Astfel, pentru aceste documente puteţi solicita un formular standard multilingv pentru a evita necesitatea traducerii şi apostilării acestora. Scutirea de obligaţia de legalizare şi de formalitatea apostilei se aplică numai documentelor şi copiilor lor certificate eliberate de autorităţile publice ale unui Stat membru şi prezentate autorităţilor publice ale unui alt Stat membru.

Este vorba de documentele următoare:

• documentele eliberate de o instanţă sau de un funcţionar al unei instanţe;
• documentele administrative;
• actele notariale;
• certificatele oficiale înscrise pe documente private;
• documentele diplomatice şi consulare.

În plus, scutirea se aplică exclusiv documentelor care stabilesc unul sau mai multe dintre elementele enumerate mai jos:

• naşterea ;
• decesul ;
• faptul că o persoană este în viaţă;
• numele;
• căsătoria, inclusiv capacitatea de căsătorie şi starea civilă ;
• divorţul, separarea de drept sau anularea căsătoriei;
• parteneriatul înregistrat, capacitatea de a încheia un parteneriat înregistrat şi statutul de parteneriat înregistrat;
• desfacerea unui parteneriat înregistrat, separarea de drept sau anularea unui parteneriat înregistrat;
• filiaţia sau adopţia;
• domiciliul şi/sau reşedinţa ;
• cetăţenia;
• absenţa cazierului judiciar ;
• calitatea de candidat sau participarea la vot la alegerile pentru Parlamentul European sau la alegerile locale într-un alt stat membru.

Menţiunile cu caractere evidenţiate indică existenţa unui formular standard multilingv pentru aceste documente.

Vă atragem atenţia asupra faptului că nu toate formularele standard se eliberează în toate statele membre.
Formularul standard multilingv poate fi utilizat doar într-un alt stat membru şi trebuie prezentat împreună cu documentul oficial pe care îl însoţeşte.
Atunci când un stat membru permite prezentarea unei copii certificate a unui document oficial în locul originalului, autorităţile respectivului stat membru trebuie să accepte o copie certificată întocmită în statul membru în care a fost eliberat documentul.
Mai multe informaţii cu privire la regulament şi la formularele standard multilingve pot fi găsite pe portalul european e-justiţie:
https://e-justice.europa.eu/551/RO/public_documents?clang=ro.

Commission Internationale de l`État Civil, CIEC  http://www.ciec1.org/

Portalul European e-Justice,  https://beta.e-justice.europa.eu