Imnul national al Romaniei                

Versurile imnului national apartin lui Andrei Muresanu (1816-1863), poet de factura romantica, ziarist, traducator, un adevarat tribun al epocii marcate de Revolutia de la 1848. Muzica a fost compusa de Anton Pann (1796-1854), poet si etnograf, om de mare cultura, cantaret si autor de manuale de muzica.
Poemul "Un rasunet" al lui Andrei Muresanu, redactat si publicat in timpul Revolutiei de la 1848, a fost pus pe note in cateva zile, deoarece il aflam cantat pentru prima oara pe data de 29 iunie 1848 la Ramnicu Valcea (in Tara Romaneasca Revolutia a izbucnit pe 11 iunie).
Poemul va deveni imn sub titlul "Desteapta-te, romane!", castigandu-si instantaneu gloria recunoscuta datorita mesajului energic si mobilizator pe care-l contine. Incepand din 1848, "Desteapta-te, romane!" a fost un cantec foarte drag romanilor, insuflandu-le curajul in timpul momentelor cruciale, in timpul Razboiului de Independenta (1877-1878), cat si in cel al primului si celui de-al doilea Razboi mondial. In momentele de criza de dupa 23 august, cand, dupa lovitura de stat, Romania a intors armele impotriva Germaniei hitleriste, participand la razboi in tabara aliatilor, acest imn s-a aflat in mod spontan pe buzele tuturor si a fost transmis pe postul national de radio, tinand intreaga tara in alerta.
Acelasi lucru s-a intamplat si pe 22 Decembrie 1989 in timpul revolutiei anticomuniste; imnul s-a inaltat pe strazi, insotind uriasele mase de oameni, risipind frica de moarte si unind intregul popor in sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn national a venit de la sine, sub formidabila presiune a manifestantilor.
Mesajul imnului "Desteapta-te, romane!" este in acelasi timp social si national; social, deoarece impune o permanenta stare de vigilenta pentru a asigura tranzitia catre o lume noua; national, deoarece alatura aceasta desteptare traditiei istorice.
Imnul contine acest sublim "acum ori niciodata", prezent in toate imnurile nationale, de la "paion"-ul cu care grecii au luptat la Marathon si Salamina pana la "Marseilleza" Revolutiei franceze. Invocatia destinului national este culmea cea mai inalta pe care un popor o poate atinge in zborul sau catre divinitate. Acest "acum ori niciodata" concentreaza toate energiile vitale, mobilizand la maximum.
Imnul de stat al Romaniei este alcatuit din cateva strofe, primele patru dintre ele fiind cantate la ocazii festive.
Pe langa acest imn, romanii mai au "Hora Unirii", scris in 1855 de marele poet Vasile Alecsandri (1821-1890), care a fost cantat in timpul Unirii Principatelor (1859) si, in general, in toate ocaziile cand romanii aspira la uniune si armonie. "Hora Unirii" este cantat pe ritmul unui dans lent, dar energic, care reuneste intreaga adunare. Dansul in cerc (hora) este el insusi un vechi ritual, simbolizand comunitatea spirituala, egalitatea si dorinta romanilor de a trai laolalta.

"Desteapta-te, romane!"

Desteapta-te, române, din somnul cel de moarte,
In care te-adâncira barbarii de tirani
Acum ori niciodata croieste-ti alta soarte,
La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani.

Acum ori niciodata sa dam dovezi in lume
Ca-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume
Triumfator in lupte, un nume de Traian.

Inalta-ti lata frunte si cauta-n giur de tine,
Cum stau ca brazi in munte voinici sute de mii;
Un glas el mai asteapta si sar ca lupi in stâne,
Batrâni, barbati, juni, tineri, din munti si din câmpii.

Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine,
Româna natiune, ai vostri stranepoti,
Cu bratele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viata-n libertate ori moarte" striga toti.

Pre voi va nimicira a pizmei rautate
Si oarba neunire la Milcov si Carpati
Dar noi, patrunsi la suflet de sfânta libertate,
Juram ca vom da mâna, sa fim pururea frati.

O mama vaduvita de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-si azi mâna d-ajutori,
Si blastama cu lacrami in ochi pe orisicare,
In astfel de pericul s-ar face vânzatori.

De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasa,
Va cere ca sa trecem prin sabie si foc.

N-ajunge iataganul barbarei semilune,
A carui plagi fatale si azi le mai simtim;
Acum se vâra cnuta in vetrele strabune,
Dar martor ne de Domnul ca vii nu oprimim.

N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al carui jug de seculi ca vitele-l purtam;
Acum se-ncearca cruzii, cu oarba lor trufie,
Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam.


Români din patru unghiuri, acum ori niciodata
Uniti-va in cuget, uniti-va-n simtiri.
Strigati in lumea larga ca Dunarea-i furata
Prin intriga si sila, viclene uneltiri.

Preoti, cu crucea-n frunte caci oastea e crestina,
Deviza-i libertate si scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina,
Decât sa fim sclavi iarasi in vechiul nost'pamânt.