Istoric

     Urmele locuirii umane în judeţul Mureş datează din epoca neolitică, respectiv din perioada culturii Starčevo - Criş (6000 Î.Hr.). Din epoca bronzului cea mai semnificativă descoperire se leagă de dealul Wietenberg de lângă Sighişoara, care a devenit aşezare eponimă pentru această cultură. Sfârşitul epocii bronzului este marcat de descoperirile (mai ales funerare) culturii Noua, de origine nord-pontică. În cursul secolului VI Î.Hr. în Transilvania pătrund triburile Scitice menţionate şi de istoricul grec Herodot în lucrarea sa Istorii. Tot în acest context apare pentru prima dată numele râului Mureş sub forma de Maris. La sfârşitul secolului IV din câmpia Panonică pătrund triburile celtice şi de la începutul secolului II datează primele descoperiri atribuite dacilor. Una dintre cele mai importante fortificaţii dacice din regiune se afla pe acelaşi deal Wietenberg. Din secolul II d. Hr. zona Mureşului superior este integrată în provincia romană Dacia, pe cursul Mureşului şi a afluenţilor staţionând mai multe auxilii în localităţile Cristeşti, Brâncoveneşti, Călugăreni, Sărăţeni, Sighişoara, etc. Imperiul se retrage în jurul anilor 270-274 din Dacia lăsând loc populaţiilor germanice, printre care Goţii şi Gepizii. Prezenţa goţilor a fost surprinsă pentru prima oară în necropola de la Sântana de Mureş, care a devenit a doua localitate eponimă din judeţul Mureş. Secolul V marchează apariţia avarilor iar din secolul VI are loc aşezarea masivă a slavilor în Transilvania. Una dintre cele mai semnificative aşezări s-a descoperit la Moreşti. De la sfârşitul secolului IX datează prezenţa triburilor maghiare care s-au organizat în regat creştin la începutul mileniului II, în 1001, cu încoronarea regelui Ştefan I.
     Apariţia Regatului Maghiar medieval a avut consecinţe şi în organizarea politico-administrativă a Transilvaniei, implicit şi a zonei suprapuse de actualul judeţ. În evul mediu teritoriul judeţului actual a fost suprapus în mare parte de Scaunul Secuiesc Mureş, restul fiind zone ce aparţineau comitatelor Turda şi Târnava precum şi scaunului săsesc Sighişoara. Evoluţia habitatului în evul mediu timpuriu poate fi reconstituită doar cu ajutorul datelor arheologice, semnificative în această privinţă fiind săpăturile sistematice de la Moreşti-Sântioana de Mureş (fortificaţie - aşezare - edificiu de cult). Numărul şi distribuţia localităţilor se poate estima cu ajutorul dijmelor papale de la începutul secolului al XIV-lea, în care figurează deja majoritatea aşezărilor existente şi astăzi. Pe teritoriul judeţului Mureş se afla reşedinţa comitelui secuiesc în cetatea Gurghiului care era cel mai important demnitar regal după voievod în Transilvania. Erau importante şi centrele comerciale şi meşteşugăreşti din care se dezvoltă târgurile medievale şi care din secolul XIV obţin din ce în ce mai multe privilegii şi autonomii, unele dintre ele devenind adevărate centre urbane (ex. Târgu Mureş). Oraşul săsesc Sighişoara din sudul judeţului a fost un însemnat centru industrial şi comercial, cu bresle puternice şi care a păstrat până în zilele noastre structurile medievale.

     Diferitele ordine călugăreşti constituiau esenţa vieţii religioase şi a educaţiei. Cele mai importante erau ordinul franciscan din Târgu Mureş, dominicanii din Sighişoara şi paulinii din Sâncrai. Istoria medievală bogată a judeţului este clar reflectată şi prin multitudinea bisericilor romanice şi gotice care aduceau judeţul nostru în rândul civilizaţiei vestice.

     Numărul localităţilor a crescut în cursul secolelor XV-XVI. În perioada epocii Principatului Transilvan putem constata existenţa numelor de localităţi păstrate în mare parte până astăzi, definitivându-se în aceeaşi epocă şi structura lor, întâlnită şi astăzi pe teritoriul judeţului.

     Aşezările deveneau de multe ori locul unor evenimente istorice importante cum ar fi Dieta (parlamentul) transilvană care se întrunea în diferite localităţi. În pofida conflictelor cu imperiul Habsburgic şi cel Otoman oraşele continuau să se dezvolte, iar Târgu Mureşul a obţinut rangul de oraş liber regal în 1616.

     Secolele XVIII şi XIX au marcat o perioadă de linişte şi prosperitate sub dominaţia Habsburgilor. Mai multe personalităţi ale iluminismului ardelean au activat la Târgu Mureş. Printre cele mai importante îi amintim pe Petru Maior - istoric, filolog, membru fondator al Şcolii Ardelene şi protopop greco-catolic în localitatea Reghin, pe scriitorul Aranka György - fondatorul Societăţii de limba maghiară şi pe istoricul Georg Daniel Teutsch - episcop Lutheran, reprezentantul mişcării naţionale săseşti, fondator al primului gimnaziu săsesc din Sighişoara şi totodată al primei reviste ştiinţifice germane din Transilvania Verein für Siebenbürgische Landeskunde. Cel mai de seamă personaj târgumureşean din această perioadă a fost întemeietorul bibliotecii Teleki, Teleki Sámuel, care printre altele era şi cancelarul Transilvaniei. El a sprijinit modernizarea educaţiei publice şi a fost sponsorul generos a vieţii culturale transilvane pe perioada vieţii sale. Biblioteca Teleki este cea mai importantă colecţie de literatură iluministă din Europa centrală. În liceul reformat a studiat şi a predat mai târziu faimosul matematician Bolyai János, inventatorul geometriei neeuclidiene.

     Cadrele administrative din epoca medievală s-au păstrat nealterate până la ultima treime a secolului al XIX-lea. La începutul regimului dualist austro-ungar au intervenit modificări în structura administrativă a zonei noastre. Pe teritoriul actualului judeţ a funcţionat un comitat - Mureş-Turda, cu reşedinţa la Târgu-Mureş - şi mai multe părţi de comitate, precum Târnava Mică (reşedinţa la Târnăveni), Târnava Mare (reşedinţa la Sighişoara), Cluj şi Turda-Arieş.

     După primul război mondial, odată cu unirea Transilvaniei cu Regatul României a apărut pentru prima dată formula de "judeţul Mureş". Teritoriul acestuia era mai restrâns faţă de cel actual, dar cuprindea şi zona Topliţa-Borsec, fiind învecinat cu judeţele Târnava Mică, Turda, Cluj, Năsăud, Neamţ, Ciuc şi Odorhei.

     Instaurarea regimului comunist s-a manifestat şi prin impunerea modelului sovietic de împărţire administrativă a României. În 1950 a fost creată Regiunea Mureş, care îngloba teritoriul de odinioară al judeţului Mureş la care au fost adăugate raioanele Gheorgheni, Ciuc şi Odorhei. În 1952, conform sugestiilor sovietice, sistemul a fost din nou organizat, înfiinţându-se Regiunea Autonomă Maghiară cu reşedinţa la Târgu Mureş. Regiunea a fost alcătuită din fosta Regiune Mureş precum şi raioanele Sfântu Gheorghe şi Târgu Secuiesc. Populaţia majoritar maghiară beneficia de o largă autonomie culturală (de ex. limba maghiară era limbă oficială). Ea a suferit modificări în anul 1960 când s-a născut Regiunea Mureş - Autonomă Maghiară, formată din fosta Regiune Mureş şi raioanele Luduş şi Târnăveni (părţi din Regiunea Cluj).

     În 1968 Guvernul României a reinstaurat vechiul sistem de organizare administrativă a ţării (comună-judeţ), modelul sovietic al regiunilor fiind astfel desfiinţat. În acelaşi an s-au trasat şi limitele actuale ale judeţului Mureş. Reşedinţa a rămas municipiul Târgu Mureş, iar pe lângă municipiul Sighişoara alte oraşe ale judeţului erau Reghin, Târnăveni, Luduş, Sovata şi ulterior Iernut. După căderea regimului comunist s-au înălţat la rang de municipiu oraşele Reghin şi Târnăveni, iar după 2000 mai multe localităţi au devenit oraşe (Deda, Sângeorgiu de Pădure, Miercurea Nirajului, Sărmaşu şi Ungheni). În prezent, judeţul are 91 de comune şi 460 de sate.

Redactat de către specialiştii muzeului: Berecki Sándor, Crişan Coralia, Györfi Zalán, Rus Dorin.